Editors Picks

marți, 9 iunie 2015

Orasul Constanta

Constanţa, aşezat pe ţărmul mării, la altitudinea de 15-30 m, pe ruinele cetăţii antice Tomis.
Constanţa este reşedinţa judeţului, fiind cel mai mare oraş, din sud-estul ţării noastre, industrial şi turistic.
Constanţa este situată aproximativ pe aceaşi paralelă cu porturile Sevastopol (Ukraina) şi New York (S.U.A.) şi pe acelaşi meridian cu Rhodos (Grecia).
Pe teritoriul acutal al oraşului Constanţa se pot distinge 3 zone de altitudine:

-     partea peninsulară;
-     partea continentală(cu altitudinea de 60 m) în vestul oraşului;
-     partea litoralului, cu zona portuară, zona plajei şi perisipul Mamaia (8km);

Aşezarea antică s-a format pe mica peninsulă care ocroteşte golful Tomis, dar treptat s-a extins spre vest şi nord-vest. Cetatea Tomis a fost întemeiată de coloniştii veniţi din Milet, în sec. al VIII-VI î. Hr.

Aşezarea a avut o istorie lungă şi frământată. Perioada cea mai înfloritoare începe în sec. al III-lea î. Hr. Tomisul e ocupat de romani în fruntea cărora se afla Terentius Varro Lucullus în anii 72-71 î. Hr. După instalarea stăpânirii romane Tomisul cunoaşte o nouă perioadă de înflorire devenind centrul politic al comunităţi aşezărilor pontice. Aici şi-a trăit ultima parte a vieţii marele poet roman Publius Ovidius Naso, exilat pe aceste meleaguri de către împăratul Augustus

Tomisul cunoaşte o mare înflorire economică şi culturală în sec. al II-lea î. Hr. ajungând cel mai mare port de pe ţărmul vestic al Pontului Euxin.

In urma asaltului valului de popoare migratoare din sec. al III-lea d. Hr. oraşul rezistă cu mare greutate datorită puternicelor fortificaţii. Refăcută de către împăratul Diocleţian (284-305) cetatea Tomis devine capitala noii provincii Scythia.

In timpul împăratului Justinian (527-565) zidurile cetăţii sunt refăcute şi întărite încât vor rezista noului val al popoaerelor migratoare care asaltează Tomis în sec.al IV-VII-lea. Cetatea Tomisului va fi distrusă în anul 680 de avari şi bulgari.

In sec. al XI -lea portul Constanţa este folosit de către genovezii care construiesc primul far pe faleză.

După moartea lui Mircea cel Bătrân Constanţa intră în stăpânirea Imperiului Otoman când cunoaşte o perioadă de decădere. Portul îşi menţine activitatea la limite minime.

După proclamarea independenţei, in 1878, şi revenirea Dobrogei în hotarele României, Constanţa cunoaşte o evidentă înviorare economică şi culturală.

Sub conducerea ing. român Anghel Saligny se modernizează şi lărgeşte portul Constanţa, care devine principalul port maritim al ţării.

Populaţia oraşului a crescut de la 4530 locuitori în anul 1880 la 350476 locuitori în anul 1992 ajungând al II-lea oraş din ţara, după numărul de locuitori.
Legate de dinamica populaţiei, evoluţia funcţiilor economice ale oraşului Constanţa se caracterizează prin continuitate şi intensificarea funcţiei portuare.
Concomitent se intensifică activitatea comercială a oraşului şi apar primele obiective industriale, ca de exemplu fabrica de ambalaje metalice (1904), care generează zona industrială a oraşului cu primul ei nucleu spre vest. Din anul 1938, zona industrială se continuă de-a lungul căii ferate Constanţa - Bucureşti, până în apropiere de staţia Palas
In domeniul economic Constanţa este reprezentată prin portul Constanţa, Şantierul naval, Platforma Petrochimică Midia- Năvodari (Petromidia S.A.) şi alte inteprinderi de mai mică extindere a activităţii (Centrala electrică şi de termoficare - 1966, Inteprinderea de prelucrare a lemnului - 1967 (Fumimob.S.A., Tapimod S.A.), Fabrica de celuloză şi hârtie - 1959 (Palas S.A.), Inteprinderea integrata de lână (Tomistext S.A.), Inteprinderea de morărit şi panificaţie (Dobrogea S.A.), Fabrica de ulei - 1970 (Argus S.A.), Fabrica de bere - 1970 (Malbera S.A.), Inteprinderea de prefabricate (Conpref S.A. şi Smaco S.A.), Inteprinderea mecanică navală (Meconst S.A. - 1921), Inteprinderea Energia - 1921, Inteprinderea textilă Dobrogeana - 1937 ş.a.
Principalele ramuri ale industriei sunt: extracţia petrolului şi a gazelor naturale, industria alimentară, industria textilă, industria celulozei şi a hârtiei.
Activitatea economică este încă dominată de activitatea portuară. Prin portul Constanţa, extins şi modernizat după 1970, trece mai mult de jumătate din exportul ţării şi o mare parte din import. în acelaşi timp unul dintre cele mai importante porturi de tranzit pentru ţările Europei Centrale.

Modernizarea transporturilor se face simţită prin darea în folosinţă a liniei de tramvai la 18 august 1984.

In anul 1906 începe să se contureze funcţia balneară a oraşului, prin amenajarea primelor vile la Mamaia, apoi  Cazinoul (1936) şi Hotelul Rex (1938). După 1960 Mamaia îşi schimbă în totalitate înfăţişarea prin construirea amplelor complexe hoteliere ajungând la o capacitate de cazare de 19943 locuri.

Funcţia culturală a oraşului este exprimată prin numeroasele instituţii de cultură Universitatea OVIDIUS (1990), Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (1921), Universitatea Maritimă (1990), filiale ale Universităţii Româno-Amricane, Spiru Haret, Şaguna, Gaudeamus şi Dimitrie Cantemir.

In Constanţa funcţinează Teatrul Dramatic "Ovidiu", Opera, Teatrul "Fantazio", Teatrul de balet clasic şi contemporan "O1eg Danovski" (1991), Filarmonica Marea Neagră şi Teatrul de păpuşi "Elips".

Vocaţia artistică a oraşului Constanţa este pusă în evidenţă de numeroasele obiective turistice: Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, Muzeul de Artă, Muzeul de Artă Populară, Muzeul de Artă  "Ion Jalea", Muzeul Marinei Române, Muzeul Militar Central filiala Constanţa, Edificiul roman cu mozaic, Complexul muzeal de Ştiinţele naturii (Planetariul, Delfinariul, Microdelta, Acvariul ş.a.), ruinele Cetăţii Tomis, Moscheea Mare, Statuia lui Ovidiu, Bustul lui Mihai Eminescu etc.

Evoluţia teritorială a oraşului Constanţa la sfârşitul sec. al XIX lea şi în primele decenii ale sec.al XX lea este influenţată de construcţia căii ferate Cemavodă - Constanţa (1860), a podului peste Dunăre Feteşti - Cemavodă (1895) şi a portului Constanţa (1909). De la nucleul oraşului, situat până în 1878 în zona peninsulară, acesta s-a extins în zona continentală. In primele decenii ale sec. al XX lea oraşul Constanţa s-a extins tentacular de- a lungul celor trei căi de pătrundere dinspre Bucureşti, Medgidia şi Mangalia.

In perioada 1920-1944 oraşul cunoaşte o dezvoltare pe verticală în zona peninsulară şi o extindere pe orizontală în zona continentală prin unirea tentaculelor periferice cu satele apropiate Anadalchioi, Coiciu, Brătianu, Medeia,Viile Noi, Kilometru 5).


După al Il-lea război mondial oraşul Constanţa se dezvoltă prin  creşterea şi intensificarea traficului portuar, a transporturilor, a inteprinderilor industriale şi a activităţii balneoclimaterice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu