Editors Picks

luni, 27 octombrie 2014

Vegetatia in Judetul Constanta

în funcţie de condiţiile fizico-geografice pe teritoriul judeţului Constanţa se găsesc concentrate un număr mare de ecosisteme, de o mare varietate, începând cu ecosistemele terestre de stepă, silvostepă şi pădure sfârşind cu ecosistemele acvatice, marine şj lacustre, din lungul litoralului şi Dunării.

în componenţa vegetaţiei spontane se întâlnesc elemente central europene, mediteraneene, balcanice, unele dintre ele fiind endemice.

De-a lungul timpului, sub influenţa activităţii antropice, vegetaţia de stepă a cedat în suprafaţă în favoarea culturilor agricole. Cea mai mare parte din teritoriul judeţului aparţine zonei de stepă, care a fost însă peste tot desţelenită şi înlocuită prin culturi de cereale şi plante tehnice.

Pajiştea stepică uscată dobrogeană se deosebeşte în bună parte de pajiştea stepică din restul ţării, deoarece în Dobrogea se întrepătrund influenţe pontice premaritime şi submediteraneene de tip balcano-moesic, peste care a intervenit activitatea omului stabilit aici din cele mai vechi timpuri.

Zona stepei, cu limita superioară de 50-100 m altitudine, cuprinde o vegetaţie superioară doar în locurile improprii culturilor, pe fâşiile de păşuni ori în rezervaţiile naturale.

După compoziţia floristică, gradul de desţelenire şi intensitatea păstoritului în trecut distingem: pajişti stepice primare ca păiuşul (Festuca vallesiaca), colilia (Stipa capillata), pirul crestat (Apropyrom cristatum), alături de pârloagele stepice ruderalizate din firuţa cu bulbi (Poa bulbosa), peliniţa (Artemisia austriaca), aliorul (Eupharbea stepposd) ş.a.

Unele pajişti sunt invadate de ciulini (Carduus nutans), holera (Zanthhim spinosum), rostogol, plante dăunătoare care depreciază valoarea lor furajeră.

Leguminoasele sunt puţin abundente, dar numeroase: Medicago mirima, Medicago odbicularis, Medicago rigidula, Trigonella monspeliasa, Astragalus hamosus, Trifolium arvense, Melilotus officinalis şa. Alături de acestea se întâlnesc specii sudice: Salvia aetopis, Carduus leiophillus, Micropus erectus, Cerastium bulgaricum (specifică Dobrogei).

în cea mai mare parte vegetaţia spontană a izlazurilor a fost înlocuită cu plante furajere de mare randament: iarba de sudan (Sarghum sudanensis), sorgul zaharat (Sorghum saccharatum), sparceta (Onobrychis sativa) ş.a.

Zona silvostepei ocupă spaţii reduse ca suprafaţă în sud-vestul judeţului (Podişul Oltina şi Podişul Negru Vodă), dar sub formă de pâlcuri izolate apare şi pe versanţii văilor abrupte numite local “meşelicuri”.

Speciile frecvente întâlnite alături de stejarul pufos (Quercus pubescens) şi stejarul brumăriu (Quercus pendunculiflora), fac parte din subarboret reprezentat de elemente submediteraneene cu frunze căzătoare - mojdreanul (Fraxinus ornus), elemente sudice - pălurul (Palius aculeatus), iasomia sălbatică (Jasminum fruticans) şi şibleacuri de diferite tipuri în care s-a răspândit o specie nouă - teiul (Tilia tomentosa) etc.

Zona de pădure - ocupă, în judeţul Constanţa, arealele cele mai restrânse - circa 3% din teritoriul acestuia. Pădurea este de tip balcanic, cu diferite specii de stejar cerul (Ouercus cerris), gâmiţa (Quercus frainette), stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejarul pufos (Quercus pubescens), alături de care întâlnim frasinul (Fraximus excelsior), jugastrul (Acer campestre), cărpiniţa (Carpinus orientcilis), teiul argintiu (Tilia tomentosa), teiul pufos (Tilia platyphyllos) şi arţarul tătărăsc (Acer tataricum) ş.a.

In ultimul deceniu al secolului trecut, la nord de Mangalia a fost plantată pădurea Comorova, cu caracter insular de tip balcanic. Compoziţia acestei păduri rărite şi puternic ruderalizate este formată în principal din stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) şi stejar pufos (Quercus pubescens) intens degardate.

Pădurea Hagieni situată la circa 10 km de Mangalia într-o vale de tip canion cuprinde o vegetaţie diferenţiată după relief. Pe versanţii sudici se află rarişti de stejar pufos în asociaţii cu iasomie sălbatică (Jasminum fructicans), păliurul (Paliurus spina christi), cornul (Cornus mas), spinul cerbului (Rhamnus cathartica), mojdreanul (Fraxinus arnus), păducelul (Crataeaus monsgyna) şi dârmozul (Viburnum lantana) ş.a.

Pe versanţii nordici se dezvoltă pădurea de stejar pedunculat în asociaţie cu carpenul (Carpinus orientalis), ulmul (Ulmus procera), vişinul turcesc (Padus mahaleb), cornul, dârzamul, iedera (Hedera helin), obsiga (Brachypodium silvaticum), golomâţul (Dactylis glomerata), piciorul cocoşului (Viola silvestris), ruşcuţa primăvăratică (Adonis vernalis), curpen de pădure (Clematis vitalba), bujorul românesc (Paeonia peregrina), brebenel (Corydatis cova), viorele (Scila bifolia), rodul pământului (Arum maculatum), stânjenelul (Veronica Chamaldrys), bujorul (Paeonia tenuifolia). în poienile mai largi creşte în masă bujorul românesc (Paeonia peregrina) specific numai Dobrogei.

Pe văile cu apă permanentă creşte stuful şi păpurişul, iar de-a lungul malurilor cresc ulmete (Ulmus campestris) şi numeroase liane - curpenul ş.a.

în partea de sud a judeţului se află un "masiv păduros", întins, cu limita formată de localităţile: Strunga - Ion Corvin - Negureni - Dobromir, alcătuit din peste 20 "trupuri de pădure" cu suprafeţe variate.

Pădurea este alcătuită din mai multe specii de stejar: cerul (Quercus cerris) şi stejarul brumăriu (Quercus Pedunculiflora) teiul argintiu (Tilia tomentosa), arţar şi numeroase specii submediteraneene: vişinul turcesc (Padus mahaleb), mojdreanul (Fraxinus ornus) şi cărpiniţa (Carpinus orientalis).

Rariştile sunt presărate cu flori multicolore printre care sânzienele (Crucianella oxyloba), ghimpele (Ruscusacuteatus), irişii sălbatici (Iris sintenisii), coşaci (Astragalus hoarbachi var. Macédoniens), garofiţe sălbatice (Dianthus giganteus), cinci degete (Patentilla emilii - popii ) cu flori galbene, cimbrişorul mic (Tymus zygionides), osul iepurelui (Ononis columnae) un semiarbust cu flori galbene.

Zona vegetaţiei nisipurilor maritime ocupă suprafeţe restrânse pe litoral, pe nisipurile de origine marină, unde se întâlnesc frecvent perişorul de nisip (Elymus arenarius), scaiul de nisip (Eryllagium maritimum), cârcelul (Ephedra distachya), varza de mare (Crambe maritima), lucerna de nisip (Medicago marina), guşa porumbelului (Silenepontica) ş.a.

în vederea consolidării falezelor şi fixarea nisipurilor pe plaje au fost plantate specii de arbuşti - cătină (Tamarix ramasisima), porumbar (Prunus spinosa), păducel (Crataegus monogyna), migdalul pitic (Amygdalus nana), salcâmul (Robinia pseuodoacacia ), pinul (Pinus nigra), salcia (Salix) ş.a.

Pe solurile sărătoase, de-a lungul zonei nordice a litoralului, apare o vegetaţie halofilă (de sărături) dominată de căprină (Solicornia herbagea), gherim (Suaeda maritima), bălănică (Puccinela distans), pipirig de mare (Juncus maritimus).

Coastele abrupte din zona de stepă şi silvostepă de pe teritoriul judeţului sunt favorabile dezvoltării tufişurilor asemănătoare cu cele din ţările mediteraneene cunoscute sub denumirea de şibliac. Ele sunt formate din păliuri (Paliurus spina christi), iazmin (Jasminum fructicans), scumpia (Cotinus coggyria), păducelul (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), deacila (Berberis vulgaris), migdalul pitic (Amygdalus nana) ş.a.

Pe suprafeţele joase cu altitudini cuprinse între 2 - 10 m, în zona lacurilor Taşaul Siutghiol - Mamaia, Mangalia unde apele freatice se află la adâncimi mici de 0,50 - 1 m şi cu o pantă sub 3° se instalează biotopul lăcoviştilor salinizate dominate de fitocenoze halofitice: Puncinella distans, Salicornia herbaceea, Statice gmelini ş.a.

în zona litorală şi dunăreană a limanurilor cu apă dulce - Vederoasa, Baciului, pe depozite lacustre, se conturează biotopul an marginal palustra, în care vegetaţia este predominant hidrofilă cu asociaţii dispuse în centuri - rogozul (Carex riparia, Argostis alba), trestia (Phragmites communi, Juncus sp.) ş.a.

Vegetaţia Mării Negre este formată din asociaţii de plante - alge de mărimi şi culori diferitefprintre care cele brune - Cystoseira barbata) şi iarba de mare (Zostera marina) singura plantă cu flori din apele marine româneşti.

în localităţile urbane şi în staţiunile litoralului ,în special, spaţiile verzi intravilane, au un rol estetic peisagistic deosebit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu