Editors Picks

marți, 28 octombrie 2014

Marea Neagra

Marea Neagră, mărgineşte judeţul Constanţa spre est, are o suprafaţa de 462535 km2 (împreună cu Marea Azov sau 413488 km2 fără Marea Azov), este o mare de tip continental deschisă.

Oscilaţiile de nivel ale Mării Negre şi creşterea nivelului Oceanului Planetar cu aproximativ 4 m în ultimele 2 milenii s-au observat de-a lungul ţărmului (între Complexul lacustru Razim- Sinoe şi Vama Veche).

In dreptul ţărmului Marea Neagră coboară în trepte:

- prima treaptă situată la 180-200 m având o lăţime de circa 100-200 km;

- a II - a treaptă, povârnişul continental, are adâncimea cuprinsă între 180-200 m şi 1000-1500m, iar în interiorul marin se situează zona adâncă atingând valoarea maximă de 2211 m.

Marea Neagră are ţărmurile crestate, cu golfuri larg deschise, cu puţine peninsule (Crimeea) şi insule (Insula Şerpilor).

Salinitatea apei mării oscilează între 17% pe litoralul românesc, 18% în largul mării şi 22% la mari adâncimi. Această distribuţie a salinităţii împiedică pătrunderea oxigenului în straturi mai adânci încât sub pragul de 180 m nu pot trăi decât bacterii anaerobe.

Temperatura medie anuală a apelor Mării Negre în zona litoralului românesc este de 12,7°C, depăşind temperatura medie anuală a uscatului cu 1°C. La Constanţa s-au înregistrat cele mai ridicate temperaturi ale mării de 22,4°C (maxima înregistrată a fost de 28°C la 3 august 1960), iar cele mai scăzute temperaturi s-au înregistrat în luna februarie (2,9°C).

In Marea Neagră s-au identificat două tipuri de curenţi: curenţi de descărcare a apelor sărate din Marea Mediterană prin Bosfor în Marea Neagră şi invers, de transfer pe la suprafaţă a apelor mai puţin sărate din Marea Neagră spre Marea Mediterană (curenţi de compensaţie).

La suprafaţa Mării Negre, curenţii sunt ocazionali determinaţi de vântul de NE, dirijaţi în două inele pe lângă linia de ţărm. Cele mai numeroase forme de mişcare a apelor Mării Negre sunt valurile şi mareele (cu amplitutidini foarte mici pe litoralul românesc 8-12 cm).

Flora şi fauna se dezvoltă numai în stratul superior (până la 180 m adâncime). Se întâlnesc forme proprii ca familia sturionilor (morunul şi nisetrul), formele mediteraneene - scrumbia albastră, iar la gurile de vărsare ale fluviilor forme de apă dulce (gingirica).

Frecvent pot fi întâlnite forme interesante cum sunt calul de mare, pisica de mare, unele specii de delfin (porcul de mare), un mic rechin (câinele de mare) şi mai rar foca din Marea Neagră.

Flora este alcătuită din alge verzi, roşii şi brune şi se dezvoltă până la adâncimea de 75-80 m până unde pătrunde lumina soarelui.

Cercetătorii şi-au îndreptat atenţia spre cunoaşterea resurselor pe care le oferă apa Mării Negre - NaCl (86%), sulfaţi (7%), magneziu (3%) ş.a; varietatea biomasei, posibilitatea de valorificare a valurilor ş.a.

Platforma continentală oferă României posibilitatea de exploatare a hidrocarburilor (la 7 mai 1987 se obţin primele cantităţi de ţiţei, de la circa 60 km depărtare de ţărm).

Fluviul Dunarea

Fluviul Dunărea mărgineşte judeţul Constanţa pe latura vestică.

Spre Dunăre, Podişul Dobrogei coboară în trepte (terase de abraziune lacustră şi fluvială), cunoscute sub denumirea de: Prispa Dăienilor, Prispa Hârşovei sau platforma levantină.

între localităţile Vadu Oii şi Ostrov fluviul se desparte în două braţe Borcea în vest şi Dunăre în est. Apele Dunării sunt foarte puţin influenţate de afluenţii de pe teritoriul judeţului Constanţa.

Apele fluviului transportă o mare cantitate de aluviuni, iar panta fiind redusă în această zonă, au loc revărsări. Materialele transportate în suspensie depuse, formându-se ostroave bine consolidate.

In zona judeţului Constanţa Dunărea are o adâncime care variază de la 1,30 m la 23 m, permiţând navigaţia fluvială în tot timpul anului. Fluviul Dunărea şi Canalul Dunăre- Marea Neagră realizat, parţial pe traseul văii Carasu, are o lungime de 64 km, între Cernavodă şi Agigea are o adâncimea medie de 7,5 m şi este prevăzut cu două ecluze (la Cernavodă şi la Agigea).

luni, 27 octombrie 2014

Asezarile urbane din Judetul Constanta

In prezent populaţia judeţului Constanţa locueşte în municipii: Constanţa, Medgidia şi Mangalia, 8 oraşe, Basarabi, Cernavodă, Eforie, Hârşova, Năvodari, Negru Vodă, Ovidiu şi Techirghiol, 54 comune şi 189 sate.

Aşezările urbane sunt concentrate de-a lungul litoralului Mării Negre şi a Canalului Dunăre - Marea Neagră, excepţie făcând oraşul Hârşova, situat în Nord şi oraşul Negru Vodă, situat în sud.

Având în vedere mărimea oraşelor din judeţul Consanţa putem distinge, după recensământul din 1992, mai multe categorii: - un oraş mare, cu peste 350000 locuitori - Constanţa; - trei oraşe cu o populaţie cuprinsă între 25 şi 50000 locuitori -Medgidia, Mangalia şi Năvodari; - şapte oraşe mici cu o populaţie sub 25000 locuitori - Basarabi, Cernavodă, Eforie, Hârşova, Negru Vodă, Ovidiu şi Techirghol.

 Oraşele din judeţul Consatanţa prezintă fiecare trăsături dinstinctive. Prin funcţiile pe care le exercită, pot fi grupate astfel: - trei oraşe cu funcţi preponderent industriale; - un nod feroviar - Medgidia; - un port pe Canalul Poarta Albă -Midia-Năvodari; - un port pe Dunăre şi Canalul Dunăre Marea Neagră - Cernavodă; - trei oraşe cu funcţii balneare, din care: - un oraş cu o puternică industrie de construcţii de nave - Mangalia; - două oraşe cu funcţii de turism şi tratament balnear - Eforie şi Techirghiol; - două oraşe cu funcţii mixte, ambele porturi: - un port cu o capacitate indusrtială, situat pe axa rutieră Vadu Oii - Constanţa, la Dunăre - Hârşova; - al doilea port, cu capacităţi industriale, situat pe axa rutieră Tulcea - Constanţa, pe canalul Poarta Albă - Midia Năvodari - Ovidiu; - două oraşe cu funcţii preponderent agro-industriale: - un oraş situat în zona centrală a judeţului - Basarabi; - un oraş situat în zona de sud a judeţului-Negru Vodă;

Structura Populatiei Judetului Constanta

La rescensământul din 5 ianuarie 1992 majoritatea locuitorilor erau de naţionalitate română ~ 94,7 %, iar restul de 8,3 % erau de naţionalitate turcă, tătară, rusă, armeană. Prin alte naţionalităţi înţelegem: armeni, greci, evrei, bulgari, ucrainieni, sârbi, slovaci, polonezi, cehi.

Structura populaţiei pe grupe de vârste în urma recensământului din anul 1992 menţiona o scădere a populaţiei din grupele de vârstă 0-4 ani şi 5-19 ani, iar grupele de vârstă 20-39 de ani şi 40-49 de ani deţin încă o pondere importantă în populaţia judeţului.

De remarcat că populaţia Municipiului Constanţa se caracterizează printr-un procent foarte mare a populaţiei adulte (59,7%) în comparaţie cu populaţia judeţului (cca.49%). Această situaţie îşi are explicaţia în fluxul migrator din ultimile decenii, datorită dezvoltării funcţionale complecxe a Municipiului Constanţa.

La recensămîntul populaţiei din 1992, populaţia activă a judetului Constanţa totaliza 308500 de persoane (41,2%) din populaţia judeţului. O particularitate o constituie ponderea mai mare a populaţiei masculine în totalul populaţiei active (58%) şi o pondere ridicată a populaţiei tinere (grupele de vârstă 19 -29 ani reprezentau 38%, iar grupa între 30-49 de ani 46% din populaţia activă).

Industrializarea şi urbanizarea puternică au fost factorii principali care au dus la creşterea numerică a populaţiei active şi la transformări în structura acesteia. Populaţia activă a judetului Constanţa, până în anul 1966, era ocupată în principal în agricultură. Introducerea mecanizării în agricultură şi cooperativizarea forţată a acesteia a avut ca urmare directă eliberarea unui număr mare de agricultori, care sunt atraşi de sectorul industrial (în plină dezvoltare) şi sectorul serviciilor (construcţii şi transporturi).

In perioada 1966-1970 apar noi centre cu funcţii industriale: industria energiei electrice (Ovidiu, Constanţa), industria construcţiilor de maşini şi a prelucrării metalelor (Constanţa, Medgidia), industria chimica (Constanţa, Năvodari), industria celulozei şi hârtiei (Constanţa), industria textilă (Constanţa), industria materialelor de construcţie (Medgidia). începând cu anul 1960, activitatea de construcţii a fost determinată de volumul tot mai mare al consrucţiilor industriale, al lucrărilor de modernizare a litoralului balnear şi turistic (Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud şi Mangalia), de modernizare şi extindere a transporturilor, construcţii social-culturale etc.

Sectorul terţiar (al serviciilor) ocupă un loc din ce în ce mai important în cadrul populaţiei active extinzându-se gradul de servire a populaţiei şi extinderea funcţiei balneare şi turistice a litoralului. In anul 1992 judetul Constanţa se distinge printr-un procent superior mediei pe ţară.

După anul 1900 procentul de urbanizare cunoaşte o importantă creştere pe litoral, între Capul Midia şi Mangalia. Apare şi se dezvoltă oraşul Eforie, Techirghiol şi Mangalia. Alături de aceste oraşe vechi, Constanţa, Medgidia, Cernavodă şi Hârşova, In anul 1968 este declarat oraş Năvodari, iar în anul 1989, oraşele Basarabi, Negru Vodă şi Ovidiu.

La recensământul din 5 ianuarie 1992 populaţiei judeţului Constanţa trăia în mediul urban (68,58%) faţă de media pe ţară (54%). Privită sub aspect teritorial, structura pe medii de viaţă a populaţiei prezintă unele particularităţi. Astfel, concentrarea urbană’în zona litoralului deţine cea mai mare pondere (circa 60,98%), fiind urmată de zona Canalului Dunăre-Marea Neagră.

In schimb partea sudică şi sud vestică a judeţului are un caracter rural.

Evoluţia densităţii populaţiei judeţului Constanţa

Evoluţia densităţii populaţiei judeţului Constanţa determină o continuă creştre de la 36 loc/km2 în 1930 la 86 loc/km2 în anul 1977, menţinându-se sub densitatea medie pe ţară.

In ultimii ani s-au înregistrat schimbări importante în repartiţia geografică a densităţii. Cea mai scăzută densitate a populaţiei se înregistrează în Podişul Oltina (20-60 lockm2). Faţă de densitatea medie pe judeţ (105,6 loc/km2) cea mai mare concentraţie a populaţiei este în zona litorală şi de-a lungul Canalului Dunăre-Marea Neagră (între 100-150 loc/km2).

In zonele de podiş, la sud de Canalul Dunăre-Marea Neagră densitatea populaţiei variază între 100-150 loc/km2, iar în Podişul Casimcea la nord de Canalul Dunăre Marea Neagră, densitatea medie frecvent întâlnită este cuprinsă între 40-60 loc/km2.

Structura populaţiei pe sexe cunoaşte un raport deosebit faţă de structura pe sexe a populaţiei pe ţară. în mediul urban predomină populaţia masculină, datorită migraţiei de la sat spre oraş în timpul industrializării şi urbanizării (s-au înregistrat 129 bărbaţi la 100 de femei în Mangalia, 117 bărbaţi la 100 femei în Năvodari şi 108 bărbaţi la 100 femei în Medgidia). Din totalul de 746839 locuitori (la 1 iulie 1995) mai mult de jumătate, 377037 erau femei, faţă de numai 369802 bărbaţi.

Acest raport reflectă o excepţie faţă de structura pe sexe a populaţiei pe ţară la această dată, aici numărul femeilor fiind mai mare decât cel al bărbaţilor (50,48 %o femei şi 49,52 %o bărbaţi).

Aceasta excepţie pentru judetul Constanţa se datorează unor factori de ordin biologic (număr mai mare de născuţi de sex masculin, fenomen întâlnit şi în anii precedenţi), precum şi acţiuni de migraţie spre zona litoală, caracterizată prin numărul mai mare al bărbaţilor care vin pe litoral pentru diferite munci.

Populatia Judetului Constanta

La 1 iulie 1995 populaţia judeţului Constanţa număra 746839 locuitori (3,29% din populaţia ţării).

Evoluţia numerică a populaţiei în perioada 1880-1995 indică o creştere substanţială până în anul 1995 când se pune în evidenţă o stagnare, cu tendinţa de scădere. In plan teritorial creşterea numerică a populaţiei se manifestă diferenţiat. Teritoriul Municipiului Constanţa, al litoralului şi zona Canalului Dunăre - Marea Neagră reprezintă zona cu creşterea numerică a populaţiei cea mai importantă. In partea sudică a judeţului, mai ales în sud-vest, tendinţa dinamicii populaţiei este spre stagnare fiind cauzată de capacitatea sporită de absorţie a Municipiului Constanţa şi Litoralului, Municipiului Medgidia şi a localităţilor urbane situate de-a lungul Canalului Dunăre-Marea Neagră, ca urmare a intensificării funcţiilor industriale şi de servicii ale acestora.

Populaţia judeţului Constanţa a cunoscut mai multe fluxuri de creştere. Primul aflux de populaţie, din alte judeţe ale ţării, s-a înregistrat între 1880-1912 încurajat de dezvotarea Portului Constanţa, de construirea de căii ferate Cemavodă- Constanţa in 1860, a podurilor dunărene Feteşti - Cemavodă in 1895 şi extinderea exploatărilor agricole în Dobrogea.

In perioada 1880-1912 populaţia judeţului Constanţa creşte cu aproapel 80000 locuitori. A II-a perioadă de creştere a populaţiei judeţului, mai puţin spectaculoasă, aproximativ 100000 locuitori, dintre 1912-1948, se bazează atât pe afluxul din alte judeţe dar şi pe creşterea naturală a populaţiei. în a III-a perioadă, 1948-1992, populaţia judeţului, se dublează, creşterea substanţială notându-se în ansamblurile: Constanţa, Medgidia, Mangalia şi apariţia de noi aşezări urbane - Năvodari, Basarabi, Negru Vodă şi Ovidiu.

Mişcarea naturală a populaţiei judeţului Constanţa a cunoscut mai multe perioade în evoluţia sa. In perioada 1931-1935 judeţul Constanţa avea o natalitate de 39,6 %o în timp ce mortalitatea era ridicată la 21.2 %o. Sporul natural al populaţiei de 18,4 %o era printre cele mai bune din ţară.

In perioada 1948-1955 natalitatea a continuat să fie ridicată, în timp ce mortalitatea cunoaşte o continuă scădere.

In perioada 1956-1966 natalitatea începe să scadă.

In perioada 1966-1977 natalitatea creşte din nou până la 23,3 %o, în timp ce mortalitatea scade la 7,45 %o rezultând un spor natural de 15,9 %o situând judeţul Constanţa din nou printre judeţele cu natalitate ridicată.

Natalitatea s-a menţinut ridicată până în anul 1989, după care scade rapid până în anul 1995, când valoarea natalităţii este egală cu mortalitatea înregistrându-se un spor natural al populaţiei zero.

Mişcarea migratorie a populaţiei în judetul Constanţa a avut o amploare deosebită fiind impulsionată de dezvoltarea economică şi urbanistică. O altă atracţie pentru populaţia altor judeţe o constituie activitatea sezonieră (balneoclimaterică, turistică sau agricolă).

Reprezentanti ai Dobrogei - Krikor Zambaccian

Zambaccian, Krikor (1889-1962), s-a născut la Constanţa, unde urmează şi cursurile liceale.

Cursurile universitare, urmate la Anvers, îl pregătesc pentru activitatea comercială, dar în paralel studiază vioara şi vizitează foatre des Pinacoteca. întreţine relaţii strânse cu pictorii Marius Bunescu, Theodorescu Iion, Camil Ressu, Dărăscu şi sculptorul Medrea.

Din călătoriile sale s-a întors cu impresii bogate culese în muzee renumite. Publică lucrări despre N. Tonitza, C. Medrea şi C. Baba. In anul 1948 este ales membru corespondent al Academiei Române.

Moare în anul 1962.

Reprezentanti ai Dobrogei - Dragoş Vaida

Vaida, Dragoş (1933) s-a născut în Constanţa, la 1 iunie 1933, urmează şcoala primară şi liceul în oraşele Dej, Alba Iulia şi Bucureşti.

Urmează cursurile Facultăţii de matematică şi fizică, secţia de matematică la Universitatea din Bucureşti, luându-si diploma în anul 1957. Activează în cadrul Institutului de fizică al Academiei, ca cercetător în laboratorul de maşini de calcul electronic.

De numele său sunt legate numeroase realizări în cinetică şi automatizări industriale. In 1959 intră în învăţământul superior ca asistent. După specializarea în străinătate - Moscova - îşi continuă cariera universitară ca lector la catedra de calcul economic şi cibernetică economică a Academiei de Ştiinţe Economice.

Urmează noi specializări în Japonia şi Marea Britanie. Lucrările sale originale sunt bine primite la Congresele şi reuniunile de la Budapesta, Bmo, Namur, New York, Otawa ş.a.

Este remarcat şi cooptat de Centrul European UNESCO pentru învăţământul superior de la Bucureşti.

Dragoş Vaida are meritul de a fi tratat, pentru prima dată la noi, problema extinderii unor metode ale cercetării operaţionale şi informaticii în domeniul ştiinţelor sociale, precum şi traducerea limbajelor de programare automată.

Reprezentanti ai Dobrogei - Virgil Teodorescu

Teodorescu, Virgil (1909-1987) s-a născut la Cobadin, judetul Constanţa. Urmează cursurile Liceului Mircea cel Bătrân şi ale Facultăţii de liere şi Filosofie, specialitatea filologie modernă, promoţia 1935, în cadrul Universitatii Bucureşti.

Publică prima poezie în Anuarul Liceului Mircea cel Bătrân (1926) şi trei ani mai târziu debutează oficial în Bilete de Papagal cu pseudonimul Virgil Rareş. Colaborează la editarea revistei "Liceul" considerată printre "primele publicaţii suprarealiste autentice din ţară".

Este remarcat de André Breton. A colaborat la revistele: Brazda, Meridian, Orizont, Pegas, Reporter, Era Nouă, Fapta. Alături de Gelu Naum iniţiază şi conduce revista studenţească de stânga "Tânăra generaţie" şi "Era nouă" unde publică articole în care dă glas sentimentelor de solidaritate cu proletariatul.

Ca poet suprarealist publică: Blănurile oceanelor 1945, Butelia de Leyda 1945, Scriu negru pe alb 1955, apoi scrie o poezie angajată drepturi şi datorii 1958, Semicerc 1964, Rocada, ş.a. Mai târziu, opţiunile poetului merg către o poezie de factură ermetică Abibiuri, Poemul întâlnirilor, Vârsta cretei, etc. continuând cu Repauszl vocalei, Cât vezi cu ochii, Confesiuni de atelier, Un ocean desecat de licheni, Poemul regăsit ş.a.

Abordează o mare diversitate de modalităţi artistice şi speciale, ilustrând toate genurile literare: ode, poeme, piese de teatru, eseuri, studii şi articole etc.

Teodorescu a tradus din literatura franceză, maghiară, americană, rusă, engleză etc. printre care mari scriitori P. Eluard, N. Hikmet, M. Lermontov etc După 1944 deţine numeroase funcţii în viaţa publică şi culturală a României: şef al secţiei de poezie la E.S.P.L.A., redactor şef al revistei Luceafărul, vicepreşedinte al uniunii Scriitorilor din România(1968), preşedintele acesteia (1975), preşedintele Asociaţiei de prietenie Franţa-România, ş.a.

In anul 1974 devine membru corescpondent al Academiei Române, iar în anul 1975 este ales deputat în Marea Adunare Nţională şi vicepreşedinte al acesteia.

Se stinge din viaţă în anul 1987.

Reprezentanti ai Dobrogei - Serth David

Serth David (1934-1997) născut la Viroaga, s-a stabilit în Constanţa în anul 1966 pentru a lucra.

Participă la expoziţii locale bienalele de sculptură din anii 1970, 1972, 1974, precum şi la expoziţiile anule de pictură şi sculptură din anii 1976, 1978, 1980.

David Serth a participat la taberele naţionale de sculptură de la Măgura-Buzău (1971) şi de la Babadag (1985). Operele sale sunt prezente la Muzeul de Artă Constanţa, în curtea interioară a sediului vechi a Universităţii Ovidius.

O boală crudă l-a răpit dintre noi lăsând oraşului Constanta toate operele sale.

Reprezentanti ai Dobrogei - Ervant Seropian

Seropian, Ervant (1923-1985) s-a născut la Constanţa, într-o familie de meseriaşi şi mici comercianţi.

După ce urmează cursurile şcolii primare şi liceul în oraşul natal, în Făgăraş, Gheorghieni şi Sibiu, urmează Facultatea de medicină din Bucureşti, obţinând titlul de doctor în medicină şi chirurgie în anul 1949.

Urmează o carieră universitară, trecând prin toate treptele ierarhiei universitare până la profesor doctor docent în anul 1972. Se specializează în mari clinici din Franţa, R.F.G. şi Elveţia.

In anul 1957 înfiinţează primul cabinet de boli alergice din România. Participă cu lucrări valoroase la congrese internaţionale: Montreal, Lisabona, Marsilia, Helsinki, Sofia, Florenţa. Activitatea ştiinţifică desfăşurată s-a concretizat în peste 150 de publicaţii şi comunicări.

Ervant Seropian a fost membru al mai multor Societăţi medicale din lume şi al Societăţii Internaţionale de medicină internă.

Reprezentanti ai Dobrogei - Cella Serghi

Serghi, Cella (1907-1994), s-a născut la Constanţa şi urmează cursurile Facultatii de Drept din Bucureşti luându-şi licenţa în anul 1931.

Incepe să lucreze din timpul studenţiei, ca secretară la un avocat. In anul 1937, apare primul fragment din cunoscutul roman "Pânză de păianjen" sub numele "Cele dintâi nedumeriri" fiind apreciată de Camil Petrescu şi Al. Rosetti.

La apariţia romanului "Pânză de păianjen" este recomandat publicului de trei scriitori; romanul aparând cu o banderolă pe care scria: "Liviu Rebreanu, Camil Petrescu şi Mihail Sébastian au recomandat editurii acest roman". Lucrările sale: "Cartea Mironei" sau "Mirona", "Surorile", "Cantemireştii", "Genţiane" şi "Pe firul de păianjen al memoriei" - la care se adaugă traducerile "Casa de hârtie" (Mallet-Jores, Françoise), "Vă place Brahms?" (Sagan, Françoise) si Sonete (William Shakespeare) o consacră ca una dintre cele mai remarcabile romanciere.

Meleagurile natale au atras-o în permanenţă conducând-o spre un gest nobil când odată cu sărbătorirea a 80 de ani oferă concetăţenilor săi spre amintire 8 tablouri din colecţia personală Muzeului de Artă Constanţa care a amenajat o sală ce-i poartă numele.

In anul 1995 Şcoala generala nr. 25 din Constanţa a primit nulele de Cella Serghi.

Reprezentanti ai Dobrogei - Wanda Sachelarie Vladimirescu

Sachelarie Vladimirescu, Wanda (1916) s-a născut la Constanţa, în familia medicului Sachelarie, unde primeşte o educaţie aleasă şi un sprijin permanent pentru îndeplinirea vocaţiei sale.

Urmează studiile liceale la Bucureşti şi apoi se înscrie la Academia de Arte Frumoase unde-i are ca profesori pe Fr. Stork, Jean Steriade şi Simion Irsea. Se specializează la Paris, la "Grande Chaumiere". In anul 1940 este distinsă cu premiul "Fundaţia Simu".

Participă la numeroase expoziţii în străinătate -Varşovia, Havana, Geneva, Beirut, Tel-Aviv, Helsinki, Roma, Florenţa, Budapesta, Alexandria, Ltidenscei, Torino, Cairo, Teeside (Anglia), St. Petersburg, Praga, Palma de Mallorca, Madrid, Southampton (Anglia), Philadelphia, Toulon, Damasc, Alep, Teheran, Lisabona, etc.

Bogăţia cromatică a pânzelor, fantezia, ritmul viu şi atrăgător sunt caracteristici artei sale. Pentru activitatea sa primeşte numeroase premii: 1945 - premiul Municipiului Bucureşti, 1966 - premiul pentru pictură al Uniunii Artiştilor Plastici; 1969 - premiul I al Uniunii Artiştilor Plastici.

Lucrările sale - vitraliile - împodobesc hotelurile din staţiunile Neptun şi Saturn, iar tablourile sale stau la loc de cinste în Muzeul de Artă al României, Muzeul de Artă din Constanţa, Galaţi şi Medgidia.

Numeroase lucrări au fost achiziţionate în Canada, Elveţia, Japonia. La 27 noiembrie primeşte premiul Sterian, iar la 28 noiembrie 2000 pictoriţa oferă un tablou, realizat anterior, sportivei Gabriela Szabo.

Reprezentanti ai Dobrogei - Horia Mincu

Mincu, Horia (1905-1975), s-a născut la Constanţa. Arhitect de renume a prticipat la coordonarea proiectelor: Casa Presei din Bucureşti, Sala nouă a Palatului (1959-1960, cu 3000 de locuri), 1968 Complexul din centrul Bucureştiului, Hotelul Intercontinental 1971 şi Teatrul Naţional 1973.

Reprezentanti ai Dobrogei - Pericle Martinescu

Martinescu, Pericle s-a născut la Viişoara, judetul Constanţa.

Urmează cursurile Liceului Mircea cel Bătrân şi obţine bacalaureatul la Bucureşti, unde frecventează cursurile Facultatii de litere şi filosofie în cadrul Universitatii Bucureşti -promoţia-1936.

Debutează în literatură cu lucrările: "Floare de foc" şi "Ulise", publicate în revista şcolii. Publică eseuri la numeroase reviste: Vremea, România Literară, Viaţa literară, Familia, Lumea, Tribuna, Steaua, Secolul 20, şi altele.

In anul 1941 devine membru al Societăţii Scriitorilor Români, între 1942-1944 se află la conducerea publicaţiilor: Dacia rediviva şi Meşterul Manole. Scoate la Câmpulung Muscel revista "1944", apoi Câmpia libertăţii. în această perioadă semnează cu pseudonimul «Mei lo» cronica muzicală din "Vremea", iar între 1939-1940 sub pseudonimul "Maldoror" semnează în "Vitrina cu himere" şi "România Literară".

După al II lea război mondial, in 1944, îndeplineşte funcţia de secretar cu presa în Direcţia presei. Publică volumele: Adolescenţii de la Braşov, roman (1936), Sunt frate cu un fir de iarbă, roman (1941), Costache Negri, studiu monografic şi Retroproiecţii literare (1966).

Martinescu traduce din Thomas Aczel, Honore Balzac, E. Caldwell, D. Carter, N. Kazantzakis, Th. Dreiser, A. Lundkvist, Oscar Wilde, Emile Zola ,ş.a. Este membru al Uniunii scriitorilor din România

Reprezentanti ai Dobrogei - Eugen Lumizianu

Lumizianu, Eugen s-a născut la 22 aprilie 1937, în Constanţa. Urmează cursurile Liceului Mircea cel Bătrân pe care-1 absolvă în anul 1954 şi cele ale Universitatii Bucureşti, Facultatea de Filologie până în anul 1959.

In perioada 1959-1966 a funcţionat ca profesor de limba şi literatura română la Şcoala Medie din Adamclisi, Liceul din Poarta Albă şi ca inspector principal al Comitetului de Cultură al Regiunii Dobrogea.

Intre anii 1966-1971 funcţionează ca redactor al Revistei Tomis. Revine la catedră în anul 1971 la Liceul Energetic şi apoi la Liceul Mihai Eminescu. Debutează la 15 august 1961, în revista Luceafărul cu povestirea "Urluia".

A colaborat la numeroase reviste: România Literară, Viaţa Românească, Steaua, Tribuna, laşul literar, Convorbiri literare, Cronica, Ateneul, Argeş, Astra, Orizont Românesc, Dobrogea Nouă, Litoral, şi altele.

Militează pentru fondarea cenaclului literar "Ovidius" şi a întemeiat şi condus, până în anul 1976, cenaclul literar "Poesis" al Casei Corpului Didactic din Constanţa. In anul 1971 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A decedat la 31 ianuarie 1990. Publică volumele: Mersul ciudat al lucrurilor (Nuvele şi povestiri), Bucureşti, Editura Tineretului, 1968 (108 pagini), Ultima zi optimistă (Nuvele şi povestiri), Bucureşti, Editura Eminescu, 1971 (239 pagini) şi Musafiri pe viaţă (volum de teatru, Iaşi, Editura Junimea, 1985 (256 pagini).

Reprezentanti ai Dobrogei - Corneliu Leu

Leu, Corneliu (1932- ), s-a născut, la 21 iulie 1932, la Medgidia. Fiul lui Ion Leu - avocat şi profesor la Seminarul Musulman şi al Valentinei -medic.

Urmează cursurile Liceului Mircea cel Bătrân Constanţa, în perioada 1942-1950 şi a Facultatii de Filosofie, secţia Psihologie, a Univ. Bucureşti, între anii 1950-1952). Ulterior urmează Academia Ştefan Gheorghiu pe care a absolvit-o în anul 1965.

Debutează în anul 1949 cu poezia «Arta» publicată în revista «Flacăra» şi «Viaţa Românească». Activitatea literară se concretizează prin publicarea în anul 1956 a romanului «Ochiul dracului», în anul 1967 a romanului «Vârsta de aur», «Puterea» şi «Viaţa particulară a lui Constant Hagiu» urmate de nuvelele «Sângele şi apa» în anul 1959, «Viitorul al V lea», în anul 1963, «O familie puternică», în 1963, «Nopţi dobrogene» în 1968.

In anul 1955 debutează în dramaturgie cu piesa «A doua dragoste» în premieră la Constanţa. In anul 1970 publică romanul sentimental «Femeia cu ochi albaştri», iar în anul 1977 documentarul «Plângerea lui Dracula». Continuă să publice - 1979 «Patriarhi» şi «Romanul unei zile mari».

Leu obţine premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti în anul 1973 şi 1977 şi Premiul Uniunii Scriitorilor în anul 1979. In paralel ocupă funcţia de redactor la ziarul «Cuget Liber» din Constanţa (1948-1950), la Radiodifuziune (1950-1958), la revista Roumaine d'aujourdhui (1958-1962), la Luceafărul (1962-1965), redactor şef la Ed. Eminescu (1970-1971), director gen. adjunct la Consiliul Naţional al Cinematografiei (1971), director al Casei de Film 4(1971-1979), redactor şef adjunct la revista Contemporanul (1979), ş.a.

A publicat un volum de reportaje «Reporter romantic în ţară şi pe Glob» (1979) şi a realizat un ciclu de filme documentare despre scriitori, scenariul filmului artistic «Asediul» ( 1970), un ciclu de 48 de filme de călătorie în jurul lumii (1972-1975).

După 1980 publică romanele: «Insulele» -1982, «Nopţi de februarie», «Plângerea Domnului Alexandru» - 1983, «Un mare caracter»-1985, «Rănile soldaţilor învingători» - 1985, «Faptele de arme ale unor civili în secolul războaielor mondiale sau Ce înseamnă puterea», roman vol.I-III, 1987-1989.

Reprezentanti ai Dobrogei - Ion Jalea

Jalea, Ion (1887-1983) s-a născut la Casimcea - jud. Tulcea, a urmat gimnaziul la Constanţa dovedind multă pasiune pentru desen şi dorinţa de a se consacra artelor.

Studiile începute la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti le continuă în Franţa. Lucrările sale - «Monumentul soldaţilor români, foşti prizonieri germani în regiunea Saar» (dezvelit la Dieusse Fraţi), «Monumentul ostaşilor români căzuţi în amd 1916-1918 în Austria» (Viena)”, «Friza România»” decorează Pavilionul României la Expoziţia Intemaţinală de la Paris, iar la New York Pavilionul României de la Expoziţia Internaţională cu ”Povestea Neamului” şi statuia România.

Pentru meritele sale, artistului Ion Jalea i se decernează titlurile de Maestru Emerit al Artei şi apoi Artist al Poporului din România. Din anul 1955 este membru corespondent al Academiei Române, iar din 1957 preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România.

Participă la numeroase expoziţii internaţionale - Paris, Barcelona, Rotherdam, Stockholm, Mocova.

In anul 1967 donează Muzeului de Artă din Constanţa colecţia sa de sculpturi cu care s-a organizat o secţie a muzeului care în prezent formează o unitate muzeală de sine stătătoare - Muzeul de Artă «Ion Jalea».

Reprezentanti ai Dobrogei - Dumitru Ştefan Hrisamide

Hrisamide, Dumitru Ştefan (1904-1963), s-a născut la Constanţa, unde urmeză cursurile primare şi liceul “Mircea cel Bătrân”, apoi urmează cursurile Şcolii politehnice din Bucureşti, secţia Mine - specializându-se ulterior în Belgia şi Franţa.

Din anul 1930 lucreză în producţie, în bazinul miner Valea Jiului, contribuind direct la rezolvarea numeroaselor probleme de producţie şi ocupând numeroase funcţii de conducere.

 Din anul 1953 vine la Bucureşti la Institutul de Proiectări Miniere unde rămâne până la sfârşitul vieţii.

De activitatea sa se leagă o tehnologie foarte importantă în prelucrarea cărbunelui- sortarea substanţelor miniere utile în mediu dens.

Moare la Bucureşti în anul 1963.

Reprezentanti ai Dobrogei - Lucian Grigorescu

Grigorescu Lucian
Lucian Grigorescu ( 1894-1965), s-a născut la Medgidia, unde urmează cursurile primare, iar cursurile liceale la Liceul Mircea cel Bătrân Constanţa.

După absolvirea liceului în anul 1911, se înscrie la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, unde-i are ca profesori pe G. D. Mirea si Fritz Storck între anii 1912-1915 şi 1918-1920, perfecţionându-se apoi la Roma (1921-1923) şi la Paris (1924) unde frecventează atelierele de la Grande Chaumière şi Academia Ranson, în atelierul lui Bissière.

Debutează în Expoziţia de la Iaşi-1918, apoi expune în saloanele oficiale de pictură, ale asociaţiilor "Arta" şi "Tinerimea artistică", din Bucureşti. Cu ocazia studiilor în străinătate călătoreşte în Franţa, Italia, Germania, Ungaria, ş.a. în sudul Franţei lucrează la Cassis (1927-1939) fascinat de lumina intensă şi culorile proaspete din regiune.

 Lucian Grigorescu este unul dintre cei mai importanţi peisagişti, pictor de naturi moarte şi colorist influenţat la început de Derair şi de soluţiile acestuia în construcţia solidă a formei şi organizarea spaţiului. El este atras ulterior de impresionism, cucerit mai ales de exemplul lui Bonnard.

Intr-o viziune pe care nu o va mai părăsi până la sfârşit şi în care formelşe îşi pierd în parte consistenţa dezvoltându-se în jocul de vibraţii al luminii şi atmosferei.

Deschide expoziţii în oraşele mari ale lumii: Roma, Berlin, Moscova, München, Belgrad, Atena, Dresda, Cairo, Helsinki, ş.a. în anul 1938 participă la Bienala de la Veneţia - cu peisagistică - "Interor de pădure", "Peisaj din Bucureşti", "Pădure", ş.a.

După al doilea război mondial adaugă artei peisajului elementele contemporaneităţii - peisajele din Tulcea, Mangalia, Argeş, portrete de muncitori, tineri,etc.

Primeşte numeroase premii şi dovezi de preţuire. Din anul 1948 este membru corespondent al Academiei Române, Maestru al Artei, Artist al poporului, Laureat al premiului de Stat, ş.a. Remarcăm câteva dintre operele sale: "Catedrala Notre-Dame", "Peisaj cu vapor", "Balcic", "Tumul Bărăţiei", "Peisaj din Dubrovnik", "Aspect bucureştean", "Portret de tânăr", "Fata cu ochi verzi", "Arlechin", "Natura statică cu pepene galben şi strugure", ş.a.

Se stinge din viaţă la Bucureşti în anul 1965.

Reprezentanti ai Dobrogei - Taşcu Gheorghiu

Gheorghiu, Taşcu (1910-1981) născut la Constanţa, urmează cursurile şcolii primare şi ale liceului Mircea cel Bătrân, apoi cursurile Universităţii Bucureşti-Facultatea de litere şi filozofie.

Lucrează la Biblioteca Universitară din Bucureşti, apoi la redacţiile revistelor „Viaţa româneasca”, „Liceu”, ş.a..

Alături de articole şi eseuri de mare valoare se consacră traducerilor din lirica franceză clasică şi modernă de la vizionarul Rimbaud şi trubadurul Lautréamont, la Louis Aragon şi Robert Desnos, din literatura maghiară, chineză, italiană şi rusă.

Traducerile remarcabile a romanelor „Ghepardul' de Giuseppe Tomasi di Lampedusa( 1964) şi Răposatul Mattia Pascal de Luigi Piradello (1969) îi aduc premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduceri.

Alături de preocupările literare se dedică desenului-portrete şi compoziţii. Se stinge din viaţă în anul 1981.

Reprezentanti ai Dobrogei - Aram Frenkian

Frenkian, Aram (1898-1964), născut la Constanţa, se pregăteşte la Bucureşti şi Paris în domeniul filozofiei dar concomitent studiază limbile clasice şi orientale - elina, persana, araba şi sanscrita.

In anul 1937 începe cariera universitară ca asistent de limbă elină, iar în anul 1957 devine profesor.

Aram ofer o întinsă şi de valoare fundamentală pentru filologia şi filozofia clasică. Se stinge din viaţă la 10 noiembrie 1964 în Bucureşti.

Reprezentanti ai Dobrogei - Cik Damadian

Damadian, Cik (1919-1985), născut la Constanţa, urmează studiile în oraşul natal la Liceul Mircea cel Bătrân, apoi la Veneţia. Frecventează cursurile Academiei de Bell-Arte din Roma, apoi între 1937-1941 cursurile Facultăţii economice din Roma.

Intors în ţară lucrează ca desenator satiric, apoi conduce catedra de desen la Institutul de Cinematografie.

In anul 1942 deschide prima expoziţie personală, urmată de numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate- Varşovia, Moscova, Geneva, Chişinău, Kiev, Berlin, Erevan, Montreal, Bruxelles, Tokio, Linz, Sollinger, Upsalla, Köln, Ljublijana, Skopje, Heist, Buenos Aires, Viena, Säo Paolo, Torino, Vesta, Gabrovo, în Cehoslovacia şi în Coreea.

In grafica româneasca contemporană, Cik Damadian este o prezenţă remarcabilă. Este recunoscut ca un foarte bun portretist. Activitatea sa abordează şi alte genuri de lucrări- creează filme de desen animat, scenografia, măştile şi costumele pentru numeroase spectacole, ilustrează cărţi, mape de discuri şi reclame Policom.

Damadian are serioase preocupări pentru studierea fizicii, matematicii, biologiei, lingvisticii - multe concretizate în studii şi articole.

Munca sa este răsplătită cu numeroase premii şi distincţii în ţară şi peste hotare: Laureat al premiului de stat (1950-1952), Premiul San Remo (1966-Bordighera), Premiul Presei (1971- Skopje) ş.a.

Lucrările sale au fost achiziţionate de Muzeul de Artă al României, Muzeul Literaturii Române, Academia Română, Biblioteca Centrală de Stat, ca şi colecţii particulare din Anglia, Japonia, R.F.G., Suedia, Armenia, Franţa, Italia ş.a.

Reprezentanti ai Dobrogei - Marcela Cordescu

Cordescu, Marcela (1913-1984) născută, la 10 mai 1913, în Constanţa, se înscrie în arta plastică românească cu importante lucrări de artă monumentală, picturi murale (Clubul uzinei FAUR din Bucureşti şi la Sala Sporturilor din Constanţa).

Participă la numeroase expoziţii internaţionale, cu lucrări ce reflectă o gamă bogată şi nuaţată de stări sufleteşti şi forme plastice, la Veneţia, Riga, Viena, Alexandria, Cairo, Damasc, Praga şi Roma.

Se stinge din viaţă în august 1984.

Carti Ilustrate:

1953 - Basme de Vladimir Colin
1957 - Făt Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu
1961 - Legendele țării lui Vam. O mitologie a omului, de Vladimir Colin, Editura Tineretului, București,
1965 - Din marile legende ale lumii de Alexandru Mitru, Editura Tineretului, București
1967 - Nastratin Hogea de Anton Pann

Reprezentanti ai Dobrogei - Florica Cordescu-Jebeleanu

Cordescu-Jebeleanu, Florica (1913-1965) născută, la 10 mai 1913, la Constanţa.

A fost o ilustratoare şi o graficiană înzestrată lăsând o creaţie plastică de o mare forţă emoţională. A reprezentat arta plastică românească la expoziţii internaţionale organizate la Budapesta, Zagreb, Moscova, Saint Petersburg, Paris, Atena, Varşovia, ş.a.

 Pentru lucrările sale artista primeşte distincţia de Artist Emerit în anul 1964. Se stinge din viaţă, la 29 aprilie 1965, la Sinaia.

Reprezentanti ai Dobrogei - Chirescu Ioan

Poza a lui Ioan D. Chirescu
Ioan D. Chirescu
Chirescu, Ioan. D (1889-1980), s-a născut la Cernavodă.

Urmează cursurile Liceului Mircea cel Bătrân şi apoi Conservatorul din Bucureşti. îşi dedică toate forţele muzicii corale fiind compozitor şi dirijor.

Având un limbaj expresiv şi viguros a compus muzică de inspiraţie populară simfonică şi de cameră cu tematică autentică de esenţă populară "Dorile, doraleţule". A condus formaţiunea corală "Carmen" (1927-1950) peste două decenii, repurtând numeroase succese naţionale şi internaţionale

Reprezentanti ai Dobrogei - Alexandru Claudian

Claudian, Alexandru (1898-1962), s-a născut la 8 aprilie în Cernavodă.

Fiul lui Florin Claudian - general şi al Eufimiei, urmează şcoala primară şi liceul în mai multe oraşe susţinând examenul de bacalaureat la Bucureşti (1918), unde a absolvit Facultatea de Litere Şi Filologie în anul 1922.

Debutează în revista "Curentul nou" în anul 1920 cu versuri semnate cu pseudonimul Anton Costin, Colaborează la revistele Faclia literară, Viaţa literară, Pasul vremii, Jurnalul literar, Viaţa Românească, Şantier, Minerva, Revista de filosofie, Gândul vremii, Revista română, laşul literar, ş.a.

Din anul 1929 funcţionează la Univ. din Iaşi, unde obţine doctoratul în filosofie, în anul 1930. în perioada 1937-1938 se specializează la Paris, ca bursier al Statului Francez. în anul 1941 îi urmează lui Petre Andrei, ca profesor titular, la Catedra de sociologie şi estetică.

între anii 1954-1960 este deţinut politic, apoi după eliberare funcţionează ca cercetător la filiala ieşeană a Academiei Române. Cercetările sale se soldează cu publicarea lucrărilor: "Cercetări filosofice şi sociologice" (1935), "Colectivismul în filosofía lui Platon" (1936), "Originea socială a filosofiei lui Auguste Conte" (1926), "Cunoaştere şi suflet" (1940), "Antisemitismul şi cauzele lui sociale" (1945) şi postum lucrarea "Senin" (1972).

S-a stins din viată la 16 octombrie 1962.

Reprezentanti ai Dobrogei - Alexandru Caratzali

Caratzali, Alexandru (1904-1980), s-a născut la Constanţa. Urmează cursurile şcolii primare şi liceul în oraşul natal.

 Facultatea de ştiinţe (fizică, chimie şi ştiinţele naturii) o urmează la Lyon - Franţa şi apoi urmează facultatea de medicină din Paris obţinând diploma de doctor în anul 1933. întors în ţară lucrează alături de profesorul Gh. Marinescu şi renumitul pediatru M. Manicatide.

Se remarcă prin studiile de genetică, endocrinologie, fiziologie şi biologie. Este laureat al Academiei de ştiinţe din Paris.

Reprezentanti ai Dobrogei - Ion Bitan

Poza a lui Ion Bitan
Ion Bitan
Biţan, (Bitzan), Ion (1924- ) s-a născut în comuna Limanu - judetul Constanţa.

In anul 1957 a absolvit Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", unde lucrează apoi ca profesor la catedra de design.

Ca pictor şi grafician organizează expoziţii personale la Bucureşti, Haga, Amsterdam, Hamburg, Edinburgh, ş.a. Creaţia sa a evoluat de la o viziune figurativă către abstracţia lirică.

Atras spre experimentul artistic aplicat, a realizat obiecte de artă ambientală. Participă la numeroase manifestări internaţionale - Bienalele de la Veneţia (1964), Săo Paulo (pictură - 1967, grafică- 1969), Ljublijana (1969), ş.a.

Este distis cu premiul pentru pictură al Uniunii Artiştilor Plastici (1965), Premiul juriului la Bienala Internaţională de Gravură de la Lublijana (1969), Premiul criticii al U.A.P. (1972).

 S-a afirmat în tehnici diverse urmărind efecte surpriză şi aspecte inedite. - "Cutia cu splendori",  "Cutia magicianului", "1° boite ă ferments".

Reprezentanti ai Dobrogei - Romeo Alexandrescu

Poza a lui Romeo Alexandrescu
Romeo Alexandrescu
Alexandrescu, Romeo (1902-1976), născut la Constanţa, este iniţiat în domeniul muzicii - pian şi vioară - încă din copilărie de mama sa Minerva Gheorghiu. Se pregăteşte în domeniul muzicii la Bucureşti şi Paris la "Ecole Normale de Muzique" având ca profesori pe Mihail Jora, Muza Germani - Ciomac (pian), Nadia Baulauger (pian) şi Paul Dukas (compoziţie).

Reîntors în ţară devine membru activ al Societăţii Compozitorilor. Susţine recitaluri de pian şi concerte în ţară şi peste hotare (Italia, Cehoslovacia, Bulgaria şi Iugoslavia). în domeniul compoziţiei realizează numeroase lucrări de valoare incluse în repertoriul teatrelor muzicale şi a Filarmonicii.

Se stinge din viaţă în anul 1976.

Istoria Judetului Constanta

Judeţul Constanţa, ocupă partea sudică a Dobrogei - pământ geto - dacic milenar, romanizat timp de peste şase veacuri.

Vestigiile arheologice descoperite pe aceste meleaguri, datează încă din paleoliticul mijlociu (100000-40000 î. Hr.), în peşterile "La Izvor" şi "La Adam" şi punctele Saligny, Mamaia- sat şi Ovidiu. Microlitele descoperite erau folosite de Homo sapiens fossilis.

Paleoliticul superior (cca.40000-10000 î. Hr.) este prezent prin descoperirile de la Seimenii Mari, Gura Dobrogei, Mangalia, Peştera şi Satu Nou.

Mezoliticul (10000-5500 î.Hr.) este reprezentat prin descoperirile făcute la peştera "La Adam" şi în necropola de la Cernavodă.

Descoperirile arheologice au scos la lumină urme din mezolitic şi neolitic

- unelte din piatră şlefuită, arme, podoabe, reprezentări artistice ale culturii Hamangia mileniul 4-2 î. Hr.

- două statuete de lut “Gânditorul' şi “Femeie şezănd’ descoperite la Cernavodă în anul 1956.
Aceste statuete sunt capodopere de valoare mondială ale artei antropomorfe neolitice din România.

Urmele culturilor Boian şi Gumelniţa au fost descoperite de-a lungul Litoralului - la Mangalia, Limanu, Costineşti, Agigea şi Năvodari.

 Urmele omului care a trăit în neoliticul târziu în Dobrogea se întâlnesc la Hârşova, Cernavodă (Dealul Sofia) şi Medgidia.

Tecerea de la neoliticul târziu la epoca bronzului este marcat de Cultura Cernavodă. In această perioadă pătrund pe teritoriul Dobrogei populaţii de păstori nomazi nord-pontici, care întreţin relaţii de schimb cu populaţiile băştinaşe.

Epoca bronzului (1300-1150 î.Hr.) este pusă în evidenţă prin descoperirile de la Hârşova (datând din anii 3500-2800 î.Hr.), tezurul cuprinde pahare şi cupe cu picior, vase mari de provizii, castroane, platouri cu decor excizat şi pictat, precum şi descoperirile făcute la: Hagieni, Neptun, Sinoie, Dervent, Rasova, Medgidia, Poarta Albă, Nicolae Bălcescu, Gura Dobrogei ş.a.

La sfârşitul epocii bronzului apare carul şi se constată folosirea calului pentru tracţiune. Cultura Cernavodă se perfecţionează continuu în condiţiile destrămării orânduirii comunei primitive.

Epoca fierului (Hallstatt, sec. XII-V î. Hr şi La Tene, sec.V- I î. Hr.) este reprezentată prin descoperirile făcute la Gârliţa, Gura Canliei, Rasova, Ghindăreşti, Hârşova, Cernavodă, ş.a. Trecerea la folosirea fierului, în locul bronzului, a determinat o dezvoltare a mijloacelor de producţie - multe arme, unelte, podoabe etc.

Secolul al Vll-lea î. Hr. este marcat de începutul colonizărilor greceşti pe ţărmul Mării Negre - Histria (657 î. Hr.), Tomis şi Callatis (ambele sec. al Vl-lea î. Hr.) pe locul unor mai vechi aşezări autohtone. Aşezărilor stabile de origine grecească de pe litoralul maritim li se adaugă aşezământurile autohtonilor de la Dunăre.

Primele ştiri scrise despre triburile getice din sudul Dobrogei aparţin învăţatului grec Hecateu (sec. al Vl-lea î. Hr.). Istoricul Herodot ne-a lăsat o însemnare despre campania regelui persan Darius în Dobrogea în anul 514 î. Hr.

în anul 300 î. Hr. regele geto-dac Dromihetes lupta cu Lisimach învingându-1. în anul 292 î. Hr. Lisimach este din nou înfrânt şi Dromihetes reintră în stăpânirea cetăţilor de pe malul dobrogean al Dunării: Capidava şi Genucla. în secolele III-I î. Hr. se remarcă puternice căpetenii locale cărora cetatea Histria le plătea tribut.

In timpul lui Burebista (62-44 î. Hr.) Dobrogea (Dacia Pontica) cu cele trei cetăţi greceşti: Histria, Tomis şi Callatis cunoaşte o mare înflorire. Expansiunea romană spre nord este oprită la Dunăre, dar în Dobrogea romanii pătrund în anul 29-28 î. Hr. Această provincie primeşte numele de Scythia, în anul 86 d.Hr., în timpul împăratului roman Diocleţian.

Permanentizarea prezenţei romane la Tomis este marcată de exilul poetului Ovidius Naso pe aceste meleaguri, unde realizează lucrări valoroase: Metomorphoses, Tristia şi Ex Ponto. Armata romană cuceritoare deschide calea unei importante perioade de colonizare romană. Romanii şi geto-dacii se amestecă într-un proces îndelungat de romanizare - urmele arheologice marchează acest proces,
Monumentul Tropaeum Traian de la Adamclisi considerat pe bună dreptate “actul de naştere al poporului român” (după cum consemna istoricul “Grigore Tocilescu").

In şapte secole de stăpânire romană în Dobrogea de sud au apărut numeroase aşezări mari puternice întărite. Alături de fostele cetăţi greceşti de pe ţărmul marii: Histria, Tomis şi Callatis, apar noi aşezări puternice Axiopolos (lângă Cernavodă), vechi centre getice dezvoltate de romani - Sucidava, Scidava, Capidava, Carsium, Troesmis ş.a.

Vestigiile antice descoperite în Dobrogea, împreună cu numeroasele şi variatele dovezi aflate în toate provinciile româneşti exprimă indiscutabil, prin timp, procesul romanizării ca bază a etnogenezei poporului nostru. Aceştia au întemeiat, alături de aşezările daco-getice existente o serie de castre şi aşezări civile romane, printre care Axiopolis (Cernavodă), Ulmetum (Pantelimon), Altina (Oltina), Capidava ş.a

De importanţă majoră pentru aceste meleaguri îl constituie procesul de creştinare a populaţiei autohtone, care a început în a doua jumătate a sec. I d. Hr., când în Dobrogea a început să predice Sfanţul Apostol Andrei - unul dintre cei 12 Apostoli, fratele Sfântului Petru. în timpul (sec. IV-VII) şi după marile migraţii ale popoarelor, creştinismul pe aceste meleaguri s-a manifestat printr-o viaţa bisericească cu lăcaşuri de rugăciune, episcopi, preoţi, călugări şi credincioşi.

Din sec. IX-X datează complexul de 6 bisericuţe şi cavouri săpate în stâncă descoperite în Dealul Tibişirul din Basarabi.

Stăpânirea şi influenţa Romei asupra Dobrogei durează până în sec. III d. Hr, când pătrund goţii, apoi hunii, slavii ş.a.

Mai târziu în Dobrogea, în anul 602, dominaţia romană este înlăturată şi odată cu aceasta se pune capăt sclavagismului pe aceste meleaguri.

Perioada dintre sec. VII şi X este reprezentativă pentru trecerea la feudalism pe teritoriul Dobrogei. între sec. X şi XII Dobrogea se găseşte sub influenţa bizantină.

 Spre sfârşitul sec. al XlV-lea teritoriul Dobrogei de s, intra sub controlul domnitorului Ţării Româneşti - Mircea cel Bătrân. După moartea lui Mircea cel Bătrân se instalează în aceste ţinuturi dominaţia otomană în 1412 numindu-1 Dobrogea.

 De-a lungul stăpânirii otomane legăturile dintre ţinuturi dobrogene şi Ţara Românească s-au menţinut neîntrerupte. Documentele otomane atestă legătura Dobrogei cu ţări1e româneşti surori. Alături de românii dobrogeni, în regiune s-au stabilit numeroase populaţii creştine şi musulmane (alături de turci se stabilesc aici tătarii aduşi din Crimeea- 1856). Mai târziu s-au stabilit aici şi alte popoare - bulgari, lipoveni ş.a.

In urma numeroaselor manifestări de simpatie faţă de România a românilor dobrogeni în contextul începerii ostilităţii dintre România şi Imperiul Otoman, în anul 1878, armata româna trece Dunărea eliberând Dobrogea. Proclamaţia citită ostaşilor la 14 noiembrie 1878 spunea lumii întregi “Dobrogea”, această vechi posesiune a părinţilor noştri de mai înainte, s-a unit cu România.

Deceniile următoare au înregistrat transformări importante ducând la renaşterea străvechii provincii româneşti Dobrogea. Realizările cele mai importante pot fi amintite: construcţia podurilor dunărene şi a Portului Constanţa - 1896 de către Ing. Anghel Saligny, construirea unor edificii monumentale pentru oraşul Constanţa - Cazinoul, Comandamentul marinei, hoteluri, catedrala şi numeroase biserici ortodoxe ş.a.

Transformări însemnate au loc şi în celelalte oraşe şi localităţi din judeţ - Medgidia, Mangalia, Cernavodă, Hârşova şi apar localităţi urbane noi - Eforie, Techirghiol ş.a. în acelaşi timp cu progresul economic s-a dezvoltat şi o bogată viaţă culturală prin apariţia instituţiilor de învăţământ - Liceul Mircea cel Bătrân şi Mihai Eminescu, Şcoala Normală şi primele scene care primeau trupe de teatru din capitală şi din alte localităţi din ţară.

Meleagurile constănţene sunt locul de naştere a unor personalităţi foarte importante în ştiinţa şi în cultura românească, cum ar fi: romanciera Cella Serghi, poetul Taşcu Gheorghiu, muzicologii Romeo şi Dragoş Alexandrescu, pictoriţa Wanda Sachelarie - Vladimirescu, graficienele Florica Codrescu- Jebeleanu şi Marcela Cordescu, filozoful A. Freachiar, pictorul Ion Nicodim, graficianul Cik Damadian. Alturi de aceste personalităţi constănţene putem aminti şi altele originare din localităţile judeţului. Sociologul Al. Claudian şi compozitorul I. D. Chirescu (din Cernavodă), poetul Virgil Teodorescu (din Cobadin), scriitorul Pericle Martinescu (din Viişoara), istoricul literar Ovidiu Papadima (din Sinoe), pictorul Ioan Biţan (din Limanu), pictorul Lucian Grigorescu şi scriitorul Comeliu Leu (din Medgidia) ş.a.

Treptat, treptat pe teritoriul judeţului s-au consolidat atât unităţi economice cât şi instituţii culturale importante.

Amintim Şantierul Naval Constanţa, Şantierul Naval 2 Mai-Mangalia (1977), Termocentrala de la Ovidiu, Uzina de superfosfaţi (Fertilchim) - Năvodari, Fabrica de ciment Medgidia (1949), Canalul Dunăre-Marea Neagră(1984) şi Poarta Albă-Midia Năvodari (1987), Aeroportul Mihail Kogălniceanu (1961) ş.a.

După anul 1960 în Constanţa şi în alte localităţi au apărut numeroase fabrici care prelucrează materiile prime locale - fabrica de bere, de zahăr, de pâine, textile, mase plastice, ş.a. începând cu anul 1990 apar întreprinderi de ansamblare şi producere a componentelor electronice.

Vocaţia judeţului Constanţa alături de agricultură s-a dovedit a fi turismul. în acest domeniu au fost înregistrate câteva etape: o primă etapă - când au apărut primele staţiuni turistice 1899-1927 (Eforie, Techirghiol şi Mamaia).

O altă etapă, după 1960 când se declanşează realizarea amplelor construcţii de la Mamaia, Eforie, Costineşti, Mangalia şi apar staţiunile din constelaţia - Mangalia Nord: Olimp, Neptun, Jupiter, Aurora, Venus şi Saturn.

După anul 1990 bază materială a început să cuoască transformări calitative acţionându-se în vederea sporirii confortului şi eficientizării fiecărie unităţi turistice, privatizându-se un număr însemnat de unităţi.

Protectia Mediului in Judetul Constanta

Ocrotirea naturii şi protecţia mediului înconjurător împotriva degradării şi poluării constituie parte integrantă a activităţii generale de dezvoltare a judeţului Constanţa. Legea mediului 137/1995 asigură cadrul legal de aplicare a măsurilor de protecţie a mediului şi stimulează cercetarea ştiinţifică pentru păstrarea echilibrului natural.

O serie de obiective de interes ştiinţific şi turistic au fost declarate rezervaţii naturale şi monumente ale naturii, fiind protejate ca atare. Primul teritoriu din judeţul Constanţa, pus sub protecţia legii, în baza jurnalului nr.142 al Consiliului de Miniştrii din anul 1939, a fost rezervaţia de dune marine de la Agigea, ocrotită în urma insistenţei profesorului Ioan Borcea, fondatorul Staţiunii de cercetări marine Agigea.

In anul 1945 prin jurnalul Consiliului de Miniştrii nr 965 este declarată rezervaţie peisagistică de o necontestată frumuseţe Canaralele din Portul Hârşova.

Actele normative prin care suprafeţe însemnate din judeţul Constanţa au fost puse sub ocrotire transformându-se în rezervaţii şi monumente ale naturii sunt:

- decizia 425/1971 a Consiliului Popular Judeţean Constanţa pentru Alunul turcesc din Constanţa, zona Aliman, Cernavodă, Masivul Cheia,Valu lui Traian, peşterile Limanu, Gura Dobrogei, Dunele de nisip de la Agigea, pădurile: Fântâniţa - Murfatlar, Hagieni, Pâlcul de stejari brunărenii Mangalia Nord (Neptun);

- decizia 313/1972 a Consiliului Popular Judeţean Constanţa pentru Lacul Techirghiol;

- decizia 124/1972 a Consiliului Popular Judeţean Constanţa pentru lacul Agigea;

- H.G.246/1991 pentru Cetatea Histria- Grindul Săcele;

- decizia 31/1980 pentru Dealul Allah-Bair, pădurea Dumbrăveni şi Eschiei, Locul fosilifer Credinţa, pereţii calcaroşi de la Petreşani, Acvatoriul litoralului marin 2 Mai- Vama Veche;

- H.C.L. 26/1992 pentru Obanul Mare şi peştera La Movile; în prezent în judeţul Constanţa sunt 30 de rezervaţii naturale şi numeroase monumente ale naturii constituite din arbori, sau vieţuitoare rare situate în judeţ.

Cele 30 de rezervaţii naturale din judeţul Constanţa deţin circa 18000 ha la care se adaugă numeroasele monumente ale naturii printre care falnicul alun turcesc (Corylus colurna) din Constanţa, situat în curtea bisericii "Adormirea Maicii Domnului" la intersecţia str. Siretului cu str. Griviţa.

Principalele rezervaţii naturale din judeţul Constanţa sunt;

1. Rezervaţia de dune marine de la Agigea-1939 (9,5 ha);
2. Rezervaţia Pădurea Comorova de laNeptun (1,2 ha);
3. Rezervaţia Peştera Limanu;
4. Rezervaţia Pădurea Hagieni (329,9 ha);
5. Rezervaţia Valu lui Traian (4,5 ha);
6. Rezervaţia Fântâniţa (66,4 ha);
7. Rezervaţia Canaraua Fetii (168 ha);
8. Rezervaţia geologică Masivul Cheia (285 ha);
9. Rezervaţia Gura Dobrogei;
10. Rezervaţia Canarele din Portul Hârşova-1954 (12,3 ha);
11. Punctul fosfolifer Seimenii Mari(6,7 ha);
12. Refugiul ornitologic Histria-Sinoe;
13. Punctul fosfolifer Alimanu;
14. Reciful de la Topalu;
15. Lacul Techirghiol-1972 (15400 ha);

Puternica dezvoltare industrială şi turistică a judeţului cere din ce în ce mai multă hotărâre şi energie din partea organelor abilitate în vederea păstrării armonioase a naturii. S-au luat măsuri pentru protecţia resurselor de apă precum şi posibilităţile de epurare a apelor uzate.

Cele 8 staţii de epurare a apelor uzate, din care 6 situate pe litoral în zonele orăşăneşti nu mai fac faţă cantităţilor, în creştere rapidă, a apelor uzate. Staţiile construite după 1965, modeme la darea în exploatare, în prezent sunt cu mult sub standardele internaţionale. în vederea promovării şi combaterii poluării apelor marine litorale cu produse petroliere a fost pusă în funcţiune o instalaţie hidropneumatică pentru captarea rezidurilor petroliere sau de altă natură.

După darea în exploatare a platformelor maritime din Marea Neagră şi a petrolierelor de mare capacitate (155000 tdw) aceste instalaţii sunt depăşite ducând la numeroase momente critice. 
Institutul român de cercetări marine a elaborat un depoluant marin cu mare eficacitate - petroabsmenit - să asigure protecţia apelor litoralului în cazul poluării accidentale.

Măsuri eficace pentru protejarea solului şi a apelor lacurilor s-au luat în zona Lacului Techirghiol - 1977. Prin calcularea tuturor factorilor interesanţi s-au efectuat studii privind prevenirea şi limitarea surselor de poluare (în creştere), de stabilire a măsurilor imediate şi de perspectivă pentru păstrarea echilibrului ecologic, pentru ca apa, aerul şi solul să-şi păstreze nealterate calităţile.

Judeţul Constanţa primeşte anual un număr din ce în ce mai mare de turişti şi vizitatori atât din ţară cât şi din străinătate. Pentru aceştia şi pentru locuitorii judeţului se impun măsuri concrete de mare anvergură pentru păstrarea bogăţiilor naturale din orice colţ de ţară păstrându-se nealterat chiar dacă sunt puse din ce în ce mai mult în valoare.

Conform legislaţiei, în ariile protejate (rezervaţii naturale protejate), se interzice:

- degradarea prin depozitare de materiale, deşeuri, pietriş, moloz, nisip, prefabricate, construcţii metalice, reziduri, resturi menajere şi altele, conform articolului 88 pct.G.L.18/1991 precum şi amplasarea de construcţii de orice fel, conform articolului 71 din 18/1991;

- culegerea şi comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, deţinerea şi comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum şi dislocarea, deţinerea şi comercializarea unor piese mineralogice, speologice şi paleontologice provenite din locuri declarate monumente ale naturii-legea 137/1995.

Tot această lege stabileşte:

- obligativitatea respectării principiilor ecologice pentru planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului;

- răspunderea consiliilor locale, persoanelor fizice şi juridice, pentru respectarea regimului de protecţie a rezervaţiilor şi monumentelor naturii, fiind inclusă amplasarea de obiective şi neamplasarea de obiective şi desfăşurarea de activităţi cu efecte dăunătoare în perimetrul şi în zonele de protecţie a acestora.

Bogatiile Solului Judetului Constanta

Resursele neturale de sol şi subsol ale judeţului Constanţa sunt variate. Astfel, minereurile nemetalifere (diatomite şi argile bentonice, nisip verde glauconitic, creta, ş.a.) au o largă răspândire geografică în partea central nordică a judeţului, iar rocile calcaroase (larg folosite în construcţiile află pe întreg teritoriul acestiua.

Şisturile verzi şi cuarţiturile, materiale foarte dure, se expoatează în carierele de la Istria, Mihai Viteazu, Urluia, Băneasa, Topalu, Cernavodă, Hârşova, Sibioara, Luminiţa, Basarabi, Mergidia, Nazarcea ş.a.

Bentonitele se expoatează la Adamclisi. Calcarele jurasice se exploatează în multe locuri fiind folosite ca material de construcţii pe şosele, ca piatra de var sau pentru fabricarea cimentului. Se exploatează la Mircea Vodă, Saligny, Medgidia, Techirghiol, Hârşova, Topalu, Corbu, Lespezi, Deleni ş.a.

Zăcămintele de cretă se exploatează în cariera Basarabi, o parte din ele fiind prelucrate la fabrica de aici. Creta este utilizată în industria chimică, industria ceramică, în construcţii etc.

Zăcămintele de dolomită cu calităţi industriale se găsesc în formaţiile jurasice, cele mai importante fiind depozitele de la Ovidiu şi Dorobanţu exploatate pentru necesităţile din construcţii. Diatomitele sub forma de intercalaţii în rocile sarmaţiene din sud-vestul judeţului sunt de calitate superioară şi în cantităţi mari. Se exploatează la Adamclisi, Zorile, Urluia, Abrud, Haţeg, Rasova ş.a. folosindu-se în industria chimică.

Argila caolinoasă, folosită în industria materialelor de construcţii, se exploatează la Mircea Vodă, Medgidia, Basarabi, Haţeg ş.a. Nisipurile glauconitice, cuarţoase, titano-zirconice se găsesc la Remus Opreanu, Siminoc, Cuza Vodă, Ciobăniţa ş.a.

Zorconutele din nisipurile verzi glauconitice de la Remus Opreanu sunt utilizate în industria metalurgică. Nisipurile cuarţuase de la Cuza Vodă şi Medgidia, sunt folosite în industria sticlei. Fosforitele de la Peştera şi Ivrinezu se găsesc în cantităţi mici. In cantităţi mici se exploatează caolinul la Ţibrinu, Basarabi, Cuza Vodă ş.a.

Zăcămintele de minereu de fier, aflate în şisturile cristaline de sub calcarele jurasice de la Palazu Mare la adâncimea de până la 1000 m sunt greu de exploatat constituind deocamdată o rezervă naţională (conţin 25% Fe).

Prospecţiunile de pe platforma continentală a Mării Negre a dus la punerea în exploatare a platformelor marine şi pomparea pe continent a importante cantităţi de ţiţei şi gaze asociate.

Subsolul judeţului Constanţa oferă şi ape minerale prin izvoarele de la Topalu şi Mangalia.

Principala resursă economică a zonei litorale o constituie peştele. Alte surse importante sunt: iarba de mare şi algele roşii. Valorificarea cadrului natural al zonei litorale se realizează prin folosirea perisipurilor, a mării şi lacurilor. Importanţa litoralului constă şi în valorificarea lui pentru transporturile navale şi turism.

Solurile in Judetul Constanta

In judeţul Constanţa particularităţile climatice ale reliefului determină răspândirea unor soluri specifice climatului arid. Solurile au o dispunere etajată sub formă de fâşii în direcţia vest-est, pe fundalul cărora s-au format local soluri intrazonale.

Cernoziomurile ocupă cea mai mare parte a suprafeţei judeţului având o fertilitate naturală ridicată. Aceste soluri sunt răspândite în partea centrală şi estică a judeţului, pe loess-uri, argile şi aluviuni având un strat acvifer la adâncimea de 20 m.

Solurile bălane sunt răspândite în vestul judeţului într-o fâşie îngustă între Rasova şi Cernavodă şi cea mai lată între Topalu şi Gârliciu. Solurile bălane pe acest teritoriu au profil cu însuşiri morfologice specifice (la Topalu), fiind bine dezvoltate orizonturile A,A/C şi C, prezentând mai multe subtipuri-sol bălan tipic, bălan închis, bălan slab moderat etc.

Cernoziomurile sunt soluri caracteristice pentru stepa dobrogeană ocupând cea mai mare parte din suprefaţa judeţului. Aceste soluri formate pe suprafeţe orizontale sau cu pante foarte mici având altitudini de peste l00m (150-250m), pe leoss- uri, argile şi aluviuni, unde stratul freatic se află la adâncimi de 20m.

 Pe teritoriul judeţului Constanţa se întâlnesc mai multe subtipuri de cernoziomuri: carbonatic, castaniu de pădure ciocolatiu şi cambrice.

Cernoziomul carbonatic are cea mai mare extindere acoperind o fâşie lată ce înconjoară solurile bălane în vestul judeţului şi o fâşie îngustă se întinde de-alungul litoralului, între lacul Techirgiol şi limita nordică a judeţului.

Cernoziomul castaniu de pădure xerofilă formează o fâşie îngustă situată între cele două fâşii ocupate de cernoziomul carbonatic cu unele discontinuităţi, mai lată la nord de valea Carasu (Canalul Dunăre-Marea Neagră).

Cernoziomul ciocolatiu apare insular sub forma unor fâşii situate între cernoziomurile castaniu şi carbonatic.

Cernoziomul cambric se întinde insular în partea central estică şi sud-vestică a judeţului.

Cernoziomurile sunt foarte fertile fiind cultivate cu cereale, iar solurile bălane având o ferilitate mai scăzută, sunt folosite pentru cultivarea plantelor tehnice, iar cele mai puţin fertile, pentru păşunat.
Dintre solurile azonale putem aminti: solonceacurile, situate pe grindurile Compexului Razim-Sinoe; solurile hidromorfe, aflate în jurul lagunelor; solurile aluvio-coluviale, cu fertilitate deosebită, situate pe fundul văilor, unde stratul acvifer este aproape de suprafaţă şi rendzinele amplasate în sudul Podişului Casimcea.

Solonceacurile şi soloneţurile s-au format în condiţii locale specifice grindurilor Complexului Razim, neavând un profil bine definit. Sunt folosite pentru păşunat.

Solurile hidromorfe de mlaştină şi lăcovişte carbonatice, sunt întâlnite în jurul lagunelor, pe terenurile joase şi netede lipsite de drenaj situate peste straturile impermeabile.

Solurile aluvionare s-au format pe depozitele aluvionare recente, în luncile inundabile ale râurilor unde stratul acvifer este aproape de suprafaţă. Aceste soluri au fertilitatea mare datorită substanţelor nutritive aduse de ape şi sunt folosite pentru culturile legumicole, pomicultură şi păşuni.

Pe suprafeţe foarte mici, insular, izolate mai pot fi întâlnite rendzinele, rogosolurile, nisipurile şi litisolurile.

Fauna Judetului Constanta

într-o strânsă legătură cu răspândirea solurilor şi vegetaţiei întâlnim o varietate foarte mare de vieţuitoare.

Datorită acestor raporturi de interdependenţă răspândirea teritorială a vieţuitoarelor urmează aproape fidel arealele de vegetaţie.

în regiunea de stepă, cea mai extinsă în limitele judeţului Constanţa, fauna prezentă se caracterizează printr-un mare număr de păsări şi rozătoare care-şi găsesc hrană din belşug. în condiţiile actuale, când o mare suprafaţă acoperită cu stepă spontană, a fost ocupată de culturile agricole, numărul de specii şi exemplare a scăzut simţitor.

Noile condiţii agrotehnice, strâns legate de cele climatice, determină fluctuaţii ale populaţiilor, fapt evidenţiat prin variaţia densităţii consumatorilor (mamifere şi reptile). Printre speciile caracteristice stepei din judeţul Constanţa se numără popândăul (Citellus citellus), cel mai dăunător şi iepurele (Lepus europaeus) vânat bine apreciat.

Se mai întâlnesc, în număr mare orbetele mic (Spalax leucodon), şoarecele de câmp (Microtus arvalis), şobolanul cenuşiu (Rattus norvegicus).

Dintre animalele carnivore putem aminti - dihorul de stepa (Mustela eversaani), dihorul pătat (Vormella peregusna), hamster romanesc (Mesocri cellus newtoni), şarpele rău (Coluber jugularis caspius).

Reptilele sunt reprezentate prin guşterul vărgat (Lacerta trilineata dobrogica), şopârla de stepă (Lacerta taurica taurica) broasca ţestoasă dobrogeană (Testudo greaeca ibera) ş.a.

Numărul mare de insecte este dominat de către lăcustarul (Sturnus roseus), zebrina (Zebrina varmensis), călugăriţa (Mantia religiosa), scarabeul (Scarabaeus affinis), croitorul (Calamobius fillum), greierul borţos (Bradyparus dasypus) etc.

în urma extinderii terenurilor agricole şi a vânatului unele specii de importanţă cinegetică şi-au redus drastic numărul aparţinând în prezent în mod accidental în fauna judeţului Constanţa - dropia (Otis tarda) şi spurcaciul (Otis tetrax orientalis).

Dintre păsări amintim potâmichea (Perdix perdix), graurul (Sturnus vulgaris), coţofana (Pica pica), uliul porumbar (Accipitergentilis), uliul şerpar (Cicaetus gallicus), prepeliţa (Coturnix coturnix), ciocârlia (Alauda arvensis).

în lacurile din lungul litoralului şi pe malul Dunării sunt întâlnite frecvent exemplare de: şarpele de apă, peşti importanţi pentru pescuit (crap, biban, caras, şalău etc.) şi numeroase păsări - chiriachiţe (chilidonias), pescăruş (Laurus argentatus, Laurus minutus), cormoranul (Phulacrocorax curbo), stârci confundări (Gavia aectica), fugaci (Tringo), piciorongul (Himanotopus), gâşte (Anses) şi raţe (Anas), majoritatea oaspeţi de primăvară.

Pe nisipurile maritime, care însoţesc plajele şi cordoanele litorale, fauna este reprezentată prin numeroase cochilifere: scoicile japoneze (Donatx trunculus), unghiuţele multicolore (Tellina), scoici albe (Mya arenaria, Cardium), bancuri de midii (Mytillus gaeloprovincialis), stridii (Osterea edule), melcii sunt reprezentaţi prin ochişorul (Cyclope neritea), rapana (Rapana thomasiana), iar crustaceii prin - crabul de nisip (Portunus) şi crabul sidefiu (Xantho Poressa) ş.a.

în zona silvostepei şi pădurii fauna găseşte condiţii mai bune de hrană şi adăpost întâlnind o mai mare varietate de specii cu efective numeroase. Putem aminti - şoimul dunărean (Falco cherrus danubialis), pajura de stepă (Aquila rapax orientalis), uliul alb (Circus macrubus), vulturul codalb (Heliaetus albicilla), bufniţa mare (Bubo bubo) ş.a.

Dintre mamifere amintim pisica sălbatică (Felix silvestris), vulpea roşie (Vulpes vulpes vulpes), jderul de scorbură (Martes martes), ariciul (Arinaceus europaeus), liliacul (Rinolophus terrumequinum).

Dintre mamiferele mai rar întâlnite la noi în fauna ţării noastre putem aminti unele specifice Dobrogei: vulpea cărbunăreasă (vulpes melangaster), pârşul de copac (Dryomis nitedula), mic cu coada stufoasă, jderul de piatră (Martes faino), de talie mică şi cu blana mai deschisă la culoare, dihorul pătat (Vormela peregusna), care trăieşte numai în Dobrogea. Alături de aceştia se întâlnesc foarte des mistreţii (Sus scrofa attila Thomas), veveriţa (Sciurus vulgaris L.), dihorul de stepă (Mustela eversmanic Less), bizamul (Ondatra sibettica L.).

în fauna judeţului Constanţa au fost colonizate câteva specii cu valoare cinegetică: muflonul (Ovis musimon), fazanul (Phasianus), căprioara (Capreolus capreolus).

Mai putem aminti specii diferite care trăiesc pe aceste meleaguri - broasca râioasă (Bufa vinidis), năpârca (Anquis fragilis colchi) etc.

Fauna piscicolă este foarte interesantă şi variată spre deliciul turiştilor pescari - crapul (Cyprinus carpio), carasul (Carassius), plătica (Abrumis brunica), babuşca (Rutilus rutilus), specii marine - cambula (Pleuroneclus slesus), calcanul (Rhombus maeoticus) şi delfinii - porcul de mare (Phocaena phocaena), rechinul (Squalus achantias).

Vegetatia in Judetul Constanta

în funcţie de condiţiile fizico-geografice pe teritoriul judeţului Constanţa se găsesc concentrate un număr mare de ecosisteme, de o mare varietate, începând cu ecosistemele terestre de stepă, silvostepă şi pădure sfârşind cu ecosistemele acvatice, marine şj lacustre, din lungul litoralului şi Dunării.

în componenţa vegetaţiei spontane se întâlnesc elemente central europene, mediteraneene, balcanice, unele dintre ele fiind endemice.

De-a lungul timpului, sub influenţa activităţii antropice, vegetaţia de stepă a cedat în suprafaţă în favoarea culturilor agricole. Cea mai mare parte din teritoriul judeţului aparţine zonei de stepă, care a fost însă peste tot desţelenită şi înlocuită prin culturi de cereale şi plante tehnice.

Pajiştea stepică uscată dobrogeană se deosebeşte în bună parte de pajiştea stepică din restul ţării, deoarece în Dobrogea se întrepătrund influenţe pontice premaritime şi submediteraneene de tip balcano-moesic, peste care a intervenit activitatea omului stabilit aici din cele mai vechi timpuri.

Zona stepei, cu limita superioară de 50-100 m altitudine, cuprinde o vegetaţie superioară doar în locurile improprii culturilor, pe fâşiile de păşuni ori în rezervaţiile naturale.

După compoziţia floristică, gradul de desţelenire şi intensitatea păstoritului în trecut distingem: pajişti stepice primare ca păiuşul (Festuca vallesiaca), colilia (Stipa capillata), pirul crestat (Apropyrom cristatum), alături de pârloagele stepice ruderalizate din firuţa cu bulbi (Poa bulbosa), peliniţa (Artemisia austriaca), aliorul (Eupharbea stepposd) ş.a.

Unele pajişti sunt invadate de ciulini (Carduus nutans), holera (Zanthhim spinosum), rostogol, plante dăunătoare care depreciază valoarea lor furajeră.

Leguminoasele sunt puţin abundente, dar numeroase: Medicago mirima, Medicago odbicularis, Medicago rigidula, Trigonella monspeliasa, Astragalus hamosus, Trifolium arvense, Melilotus officinalis şa. Alături de acestea se întâlnesc specii sudice: Salvia aetopis, Carduus leiophillus, Micropus erectus, Cerastium bulgaricum (specifică Dobrogei).

în cea mai mare parte vegetaţia spontană a izlazurilor a fost înlocuită cu plante furajere de mare randament: iarba de sudan (Sarghum sudanensis), sorgul zaharat (Sorghum saccharatum), sparceta (Onobrychis sativa) ş.a.

Zona silvostepei ocupă spaţii reduse ca suprafaţă în sud-vestul judeţului (Podişul Oltina şi Podişul Negru Vodă), dar sub formă de pâlcuri izolate apare şi pe versanţii văilor abrupte numite local “meşelicuri”.

Speciile frecvente întâlnite alături de stejarul pufos (Quercus pubescens) şi stejarul brumăriu (Quercus pendunculiflora), fac parte din subarboret reprezentat de elemente submediteraneene cu frunze căzătoare - mojdreanul (Fraxinus ornus), elemente sudice - pălurul (Palius aculeatus), iasomia sălbatică (Jasminum fruticans) şi şibleacuri de diferite tipuri în care s-a răspândit o specie nouă - teiul (Tilia tomentosa) etc.

Zona de pădure - ocupă, în judeţul Constanţa, arealele cele mai restrânse - circa 3% din teritoriul acestuia. Pădurea este de tip balcanic, cu diferite specii de stejar cerul (Ouercus cerris), gâmiţa (Quercus frainette), stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejarul pufos (Quercus pubescens), alături de care întâlnim frasinul (Fraximus excelsior), jugastrul (Acer campestre), cărpiniţa (Carpinus orientcilis), teiul argintiu (Tilia tomentosa), teiul pufos (Tilia platyphyllos) şi arţarul tătărăsc (Acer tataricum) ş.a.

In ultimul deceniu al secolului trecut, la nord de Mangalia a fost plantată pădurea Comorova, cu caracter insular de tip balcanic. Compoziţia acestei păduri rărite şi puternic ruderalizate este formată în principal din stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) şi stejar pufos (Quercus pubescens) intens degardate.

Pădurea Hagieni situată la circa 10 km de Mangalia într-o vale de tip canion cuprinde o vegetaţie diferenţiată după relief. Pe versanţii sudici se află rarişti de stejar pufos în asociaţii cu iasomie sălbatică (Jasminum fructicans), păliurul (Paliurus spina christi), cornul (Cornus mas), spinul cerbului (Rhamnus cathartica), mojdreanul (Fraxinus arnus), păducelul (Crataeaus monsgyna) şi dârmozul (Viburnum lantana) ş.a.

Pe versanţii nordici se dezvoltă pădurea de stejar pedunculat în asociaţie cu carpenul (Carpinus orientalis), ulmul (Ulmus procera), vişinul turcesc (Padus mahaleb), cornul, dârzamul, iedera (Hedera helin), obsiga (Brachypodium silvaticum), golomâţul (Dactylis glomerata), piciorul cocoşului (Viola silvestris), ruşcuţa primăvăratică (Adonis vernalis), curpen de pădure (Clematis vitalba), bujorul românesc (Paeonia peregrina), brebenel (Corydatis cova), viorele (Scila bifolia), rodul pământului (Arum maculatum), stânjenelul (Veronica Chamaldrys), bujorul (Paeonia tenuifolia). în poienile mai largi creşte în masă bujorul românesc (Paeonia peregrina) specific numai Dobrogei.

Pe văile cu apă permanentă creşte stuful şi păpurişul, iar de-a lungul malurilor cresc ulmete (Ulmus campestris) şi numeroase liane - curpenul ş.a.

în partea de sud a judeţului se află un "masiv păduros", întins, cu limita formată de localităţile: Strunga - Ion Corvin - Negureni - Dobromir, alcătuit din peste 20 "trupuri de pădure" cu suprafeţe variate.

Pădurea este alcătuită din mai multe specii de stejar: cerul (Quercus cerris) şi stejarul brumăriu (Quercus Pedunculiflora) teiul argintiu (Tilia tomentosa), arţar şi numeroase specii submediteraneene: vişinul turcesc (Padus mahaleb), mojdreanul (Fraxinus ornus) şi cărpiniţa (Carpinus orientalis).

Rariştile sunt presărate cu flori multicolore printre care sânzienele (Crucianella oxyloba), ghimpele (Ruscusacuteatus), irişii sălbatici (Iris sintenisii), coşaci (Astragalus hoarbachi var. Macédoniens), garofiţe sălbatice (Dianthus giganteus), cinci degete (Patentilla emilii - popii ) cu flori galbene, cimbrişorul mic (Tymus zygionides), osul iepurelui (Ononis columnae) un semiarbust cu flori galbene.

Zona vegetaţiei nisipurilor maritime ocupă suprafeţe restrânse pe litoral, pe nisipurile de origine marină, unde se întâlnesc frecvent perişorul de nisip (Elymus arenarius), scaiul de nisip (Eryllagium maritimum), cârcelul (Ephedra distachya), varza de mare (Crambe maritima), lucerna de nisip (Medicago marina), guşa porumbelului (Silenepontica) ş.a.

în vederea consolidării falezelor şi fixarea nisipurilor pe plaje au fost plantate specii de arbuşti - cătină (Tamarix ramasisima), porumbar (Prunus spinosa), păducel (Crataegus monogyna), migdalul pitic (Amygdalus nana), salcâmul (Robinia pseuodoacacia ), pinul (Pinus nigra), salcia (Salix) ş.a.

Pe solurile sărătoase, de-a lungul zonei nordice a litoralului, apare o vegetaţie halofilă (de sărături) dominată de căprină (Solicornia herbagea), gherim (Suaeda maritima), bălănică (Puccinela distans), pipirig de mare (Juncus maritimus).

Coastele abrupte din zona de stepă şi silvostepă de pe teritoriul judeţului sunt favorabile dezvoltării tufişurilor asemănătoare cu cele din ţările mediteraneene cunoscute sub denumirea de şibliac. Ele sunt formate din păliuri (Paliurus spina christi), iazmin (Jasminum fructicans), scumpia (Cotinus coggyria), păducelul (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), deacila (Berberis vulgaris), migdalul pitic (Amygdalus nana) ş.a.

Pe suprafeţele joase cu altitudini cuprinse între 2 - 10 m, în zona lacurilor Taşaul Siutghiol - Mamaia, Mangalia unde apele freatice se află la adâncimi mici de 0,50 - 1 m şi cu o pantă sub 3° se instalează biotopul lăcoviştilor salinizate dominate de fitocenoze halofitice: Puncinella distans, Salicornia herbaceea, Statice gmelini ş.a.

în zona litorală şi dunăreană a limanurilor cu apă dulce - Vederoasa, Baciului, pe depozite lacustre, se conturează biotopul an marginal palustra, în care vegetaţia este predominant hidrofilă cu asociaţii dispuse în centuri - rogozul (Carex riparia, Argostis alba), trestia (Phragmites communi, Juncus sp.) ş.a.

Vegetaţia Mării Negre este formată din asociaţii de plante - alge de mărimi şi culori diferitefprintre care cele brune - Cystoseira barbata) şi iarba de mare (Zostera marina) singura plantă cu flori din apele marine româneşti.

în localităţile urbane şi în staţiunile litoralului ,în special, spaţiile verzi intravilane, au un rol estetic peisagistic deosebit.

Hidrografia Judetului Constanta

Pe teritoriul judeţului Constanţa - litologia, relieful, precipitaţiile, evapotranspiraţia şi vegetaţia sunt factorii principali care determină caracteristicile apelor curgătoare şi subterane.

în interior, judeţul Constanţa, este deficitar în privinţa apelor curgătoare (cele mai multe având debite mici şi oscilante), pe margini are numeroase lacuri - limane fluviatile şi fluvio-maritime. O notă caracteristică a reţelei hidrografice de pe teritoriul judeţului Constanţa este densitatea foarte scăzută a acesteia, de 0,1 km/km2, reprezentând cea mai redusă valoare de pe întreg teritoriul ţării.

Apele subterane sunt reprezentate prin pânze freatice aproape de suprafaţă şi prin ape de adâncime cu debit bogat.

Apele curgătoare, de pe teritoriul judeţului, sunt reprezentate prin pâraie cu debite reduse, nesemnificative ca importanţă economică.

 în partea nordică (Podişul Casimcea), reţeaua văilor hidrografice este divergentă, râurile având orientare spre Dunăre pe direcţia aproximativă NE-SV, iar spre mare invers, pe direcţia NV-SE. în partea centrală, a teritoriului judeţului, direcţia de orientare este E-V, iar în Dobrogea meridională spre Dunăre, pe direcţia SE-NV, şi spre mare pe direcţia V-E sau SV-NE.

în Podişul Negru Vodă, alcătuit predominant din calcare, apele se infiltrează până la mari adâncimi, ducând la apariţia microregiunii endoreice a Dobrogei de Sud. Densitatea reţelei hidrografice prezintă cele mai reduse valori de pe teritoriul ţării, fiind aproape de 0 km/km2 în tot cuprinsul Dobrogei meridionale între Valea Carasu şi graniţa de stat cu Bulgaria, exceptând zona terasei levantine dunărene, unde densitatea se apropie de valoarea de 0,1 km/km2 şi microregiunea carstică din sudul Podişului Casimcea.

în nord, spre Dunăre, până la Valea Casimcea, densitatea creşte la 0,3 km/km2, scăzând din nou spre latura marină, între Valea Casimcea şi ţărm, la 0-0,1 km/km2. Evoluţia paleografică, aplatizarea reliefului şi litologia explică aspectul specific al văilor: profilul longitudinal, fără rupturi de pantă şi denivelări importante şi fără scurgere permanentă.

Principalele râuri care deversează în Dunăre sunt: Topolog (Românu), Cichirgeaua, Boasgic, Carasu (Canalul Dunăre-Marea Neagră), Ivrinezu, Baciu, Sevendric-Vederoasa (Urluia), Valea Mare, Canaraua Fetii şi Ceair.

Pe latura maritimă se găsesc: Săruri, Istria, Nuntaşi, Săcele - care se varsă direct în lagunele componente Razimului de Sud şi Casimcea, cel mai important, în limanul fluvio-maritim Taşaul- Gargalâc.

La sud se întâlnesc văile Techirghiol, Tatlageacu Mare şi Mangalia.

Dintre acestea - pâraiele tributare Mării Negre şi Dunării situate în partea nordică a judeţului, au debit mic, dar caracter permanent: Casimcea, Topolog, Cichirgeaua, Crucea, Boasgic, Săruri, Nuntaşi şi Carasu (Canalul Dunăre-Marea Neagră). în partea de sud a judeţului, văile - adevărate canioane în calcarele sarmaţiene, au un regim temporar, secând imediat după perioadele ploioase sau după terminarea topirii zăpezilor.

în condiţiile litologice şi climatice specifice Dobrogei de Sud modul de alimentare al acestor pâraie este cel pluvio-nival în partea nordică a teritoriului şi exclusiv pluvial în parte sudică a teritoriului.

Pâraiele prezintă totodată viituri în toate anotimpurile, fiind legate de caracteristicile climatice. Viiturile sunt întinse dar de scurtă durată, iar în perioadele dintre ele multe dintre pâraie seacă.

Alimentarea subterană, provenită din apele freatice în anotimpul cald al anului, este foarte redusă în Podişul Casimcea şi Medgidiei şi aproape absentă în restul teritoriului, din cauza circulaţiei apelor din fisurile şi golurile depozitelor calcaroase.

Lacurile, destul de numeroase, cuprind câteva tipuri genetice: limane fluviatile şi fluvio-maritime, lagune şi lacuri interioare din microregiunea endoreică. Limanurile fluviatile sunt situate pe partea dreaptă a Dunării, în zona cuprinsă între Hârşova şi Ostrov. Ele sunt legate de fluviu, fiind formate în depresiuni alungite, meandrate şi chiar ramificate, separate de fluviu prin depuneri aluvionare, indicând foste guri de vărsare a râurilor.

Cele mai importante lacuri sunt: Bugeac (Gârliţa- 13,86 km2), Oltina (19 km2), Mârleanu (7,7 km2), Baciu (3,4 km2), Vederoasa (6,08 km2) şi Cochirleni, Seimenii Mari şi Seimenii Mici care au fost desecate. Adâncimea lor este redusă: Oltina, de formă circulară, are o adâncime maximă de 1,5 m, iar Vederoasa, înrămurată şi puternic meandrată, are o adâncime mult mai mică, fiind acoperită în mare parte cu stuf.

Datorită nivelului redus al precipitaţiilor şi evaporaţiei puternice, râurile care alimentează aceste limane au cursul intermitent, iar regimul lor hidrografic este determinat de nivelul Dunării, în special de revărsări.

Aceste limane, constituie singura sursă importantă de apă cedată atmosferei în perioada de secetă şi principala sursă de apă folosită în economia locală, nu trebuiesc desecate ci amenajate pentru folosirea lor corespunzătoare agropiscicolă şi cinegetică.

Limanele fluvio-maritime şi lagunele sunt situate pe latura estică a teritoriului judeţului, sunt guri ale râurilor sau vechi golfuri, barate prin procesul de aluvionare marină.

Complexul lacustru Razim-Sinoe (863,47 km2) constituit din lagune şi limane izolate de depunerile curentului litoral de coastă, pe direcţia N-S. Pe teritoriul judeţului se află lacul Sinoe (165,6 km2), separat de mare prin grindul Chituc şi de lacul Zmeica prin insula Lupilor.

Grindul Chituc, format în perioada istorică, este străbătut de portiţe şi priboaie —  canale care permit pătrunderea apelor marine şi asigură păstrarea valorii piscicole. în vestul lacului Sinoe se află lacurile Istria şi Nuntaşi-Tuzla, care se deosebesc fundamental de restul complexului Razim-Sinoe, datorită proprietăţilor sale terapeutice: concentraţie ridicată de săruri şi nămol de bună calitate care poate fi utilizat în tratamente balneoalergice.

La sud, între Capul Midia şi localitatea Vama Veche (graniţa de stat cu Bulgaria) se întâlnesc mai multe limane fluvio-maritime: Taşaul, Corbu (Gargalâc), Agigea, Techirghiol, Tatlageac, Costineşti (colmatat), Mangalia şi câteva lagune (Siutghiol - Mamaia, mlaştinile Comorova şi Hergheliei-Iezerul Mangalia).

Formarea acestor cuvete lacustre este legată de oscilaţiile de nivel ale apelor Mării Negre în ultimele perioade geologice, de activitatea curenţilor litorali, precum şi de cantităţile de aluviuni aduse de la gurile Dunării de curenţi.

Izolarea completă sau parţială a acestora de mare şi modul de alimentare (din precipitaţii, izvoare şi prin canale antropice) au dus, în unele cazuri la suprasaturarea apelor (Techirghiol, Tuzla) sau la îndulcirea acestora (Siutghiol-Mamaia, Tatlageac).

Numai limanul Mangalia, cu toate că este alimentat din izvoare bogate, în urma legării cu Marea Neagră are ape sărate şi salmastre.

Lacul Taşaul, cu o suprafaţă de 22,8 km2, este situat în prelungirea văii Casimcea şi are o formă alungită şi relativ sinuoasă, cu ţărmuri înalte de 3-12 m.

Lacul Corbu, cu o suprafaţă de 5,39 km2, este situat pe valea Corbului, are o formă circular-alungită şi ţărmuri abrupte săpate în loess şi parţial în calcare.

Lacul Siutghiol-Mamaia, cu o suprafaţă de 19,56 km2, este alimentat de puternice izvoare cu apă dulce şi izolat de mare printr- un perisip pe care s-a dezvoltat staţiunea Mamaia. Adâncimea maximă a lacului este de 17 m.

Lacul Tăbăcăriei, cu o suprafaţă 0,96 km2, este situat la marginea de nord a municipiului Constanţa, intr-un golf marin, este legat prin canale de lacul Siutghiol-Mamaia şi de mare.

Lacul Agigea, cu o suprafaţă de 0,65 km2, este situat la deversarea canalului Dunăre-Marea Neagră în mare.

Lacul Techirghiol, cu o suprafaţă de 11,61 km2, este format într-o vale înecată de apele mării şi apoi izolată printr-un cordon de nisip de 200 m lăţime, pe care se află o cale ferată, o şosea şi plaja mult căutată de mii de turişti. Concentraţia deosebită de săruri şi nămolurile sale, de o mare valoare terapeutică, au determinat dezvoltarea aici a unei zone de tratament marcată de un flux turistic în continuă creştere.

Lacul Costineşti are o suprafaţă de 0,07 km2, fiind într-o fază foarte avansată de colmatare. Este despărţit de mare printr-o plajă lată de circa 50-100 m.

La nord de staţiunea Olimp se află lacul Tatlageac cu o suprafaţă de 1,41 km2.

în zona staţiunilor ce constituie constelaţia Mangalia Nord, în focul mlaştinei Comorova, fost golf marin, după asanare au luat naştere lacurile de agrement: Neptun (15,6 ha), Júpiter (18,2 ha) şi Tismana (1,56 ha).

Mlaştina Herghelia ocupă o suprafaţă de 110 ha, are o formă relativ semicirculară şi este aproape integral colmatată.

Lacul Mangalia, cu o suprafaţă de 2,61 km2, este situat în valea unui râu cu gura de vărsare barată de un perisip, cuveta lacului are forma meandrată şi versanţii cu aspectul unui canion. Valea este adâncită mai mult decât celelalte văi în placa calcaroasă şi prezintă câţiva martori de eroziune, dintre care trei insule (două la coada lacului şi una în pădurea Albeşti) şi o peninsulă legată de uscat printr-un istm foarte îngust (în partea inferioară a lacului). In anul 1953 perisipul a fost tăiat, lacul devenind un golf deschis în care pătrund apele mării. Versanţii calcaroşi abrupţi şi înalţi (curba de 25 m însoţeşte îndeaproape ţărmul lacului) creează pentru lac condiţii bune, de adăpostire. Versanţii sunt fragmentaţi de văi scurte, cu caracter torenţial, având profilul în formă de V. Aceste văi, al căror pat este deseori construit din calcare, prezintă la debuşare mici conuri de dejecţie care avansează în lac şi pe marginea cărora se fixează pâlcuri de stuf.

Alte văi, cu fundul larg şi puternic colmatat, par a fi parte dintr-o generaţie mai veche, în prezent nemaifiind active, dovadă că apa lacului pătrunde pe ele formând mici golfuri. Numai la coada lacului în amonte, valea principală primeşte afluenţi mai mari, ca de exemplu Valea Arsă, pe stânga, şi Valea Hagieni, pe dreapta. în anul 1969 în corpul principal al lacului Mangalia s-a mai format un iaz, lung de circa 1,5 km, prin construirea unui baraj de pământ (în dreptul văii Balar) care împiedică pătrunderea apei sărate spre coada lacului.

 în consecinţă, pe valea Mangaliei există în prezent trei lacuri: lacul Mangalia, iazul Limanu, situat în apropierea localităţii cu acelaşi nume şi iazul Hagieni, situat cu circa 1 km în amonte, în dreptul localităţii Hagieni.

Lacul Mangalia, este un liman maritim, cu suprafaţa de 261 ha, are o lungime de 9,5 km, lăţimea cuprinsă între 0,5 şi 0,8 km şi o adâncime cuprinsă între 6-13 m faţă de nivelul mării. so4 256,6 91,4 1263,0 Clor 1924,1 744,5 8500,0 HCO, 311,8 116,9 250,0 Total: 3960,3 1576,9 15829,9

 Aceste lagune şi limane au o deosebită importanţă economică (pentru necesităţile de apă industrială, irigaţii, etc.) şi din punct de vedere terapeutic, piscicol, cinegetic şi turistic. în partea central-sudică a judeţului Constanţa, în zona semiendoreică, s-au format, prin amenajări puţin costisitoare, lacurile temporare sau permanente: Plopeni, Negreşti, Negru Vodă ş.a., având o importanţă locală pentru economie.

Apele subterane - constituie rezerve limitate, deoarece depozitele de loess care acoperă structurile geologice mai vechi sunt slab permeabile pentru apele de infiltraţie. Din această cauză, precum şi datorită pronunţatului caracter de ariditate a climei, chiar în anotimpurile ploioase, cantităţile de ape infiltrate în sol sunt destul de reduse.

Cercetările recente au adus noi precizări privind provenienţa apelor subterane, terasele jurasice din jurul Hârşovei şi canalizându-se spre sud de-a lungul liniei de fractură Topalu - Ovidiu.

Măsurătorile electrometrice şi cercetările subacvatice efectuate în lacul Siutghiol - Mamaia au pus în evidenţă existenţa unor surse puternice de apă, cu un debit important atât pentru alimentarea lacului, cât şi pentru industrie, irigaţii, apă potabilă, etc.

O sursă importantă a fost depistată la sud de Ovidiu, cu un debit de 2000 l/s. în judeţ au fost puse în evidenţă numeroase surse de apă dintre care amintim pe cele de la Basarabi şi Biruinţa cu debite de 120-150 l/s şi în sudul litoralului, la coada lacului Tatlageac cu un debit de 175 1/s, Costineşti, Mangalia, Medgidia ş.a. cu un debit mai redus.

Izvoarele apar la contactul între două formaţiuni geologice deosebite, fiind dispuse pe mai multe linii, cele mai abundente aflându-se între baza versanţilor văilor şi albiile majore ale râurilor. Izvoarele de apă minerale sunt din ce în ce mai apreciate şi valorificate. Majoritatea acestora au caracter termal cu proprietăţi terapeutice ridicate.

în zona Hârşova, la 2 km vest de Vadu Oii, un foraj de mică adâncime a dat de o apă puternic mineralizată, cu temperaturi de 38-40°C şi un debit mare. In dreptul oraşului Hârşova, se află izvoare sulfuroase, cu nămol negru în jur, care pot fi valorificate prin protejarea zonei inundabile a Dunării. în zona Topalu se găsesc izvoare hipotermale (26,5°C) care pot fi folosite în cura internă.

Izvoarele de la Mangalia sunt termale şi minerale (sulfuroase, clorúrate, bicarbonatate şi sodice).