Editors Picks

marți, 9 iunie 2015

Orasul Constanta

Constanţa, aşezat pe ţărmul mării, la altitudinea de 15-30 m, pe ruinele cetăţii antice Tomis.
Constanţa este reşedinţa judeţului, fiind cel mai mare oraş, din sud-estul ţării noastre, industrial şi turistic.
Constanţa este situată aproximativ pe aceaşi paralelă cu porturile Sevastopol (Ukraina) şi New York (S.U.A.) şi pe acelaşi meridian cu Rhodos (Grecia).
Pe teritoriul acutal al oraşului Constanţa se pot distinge 3 zone de altitudine:

-     partea peninsulară;
-     partea continentală(cu altitudinea de 60 m) în vestul oraşului;
-     partea litoralului, cu zona portuară, zona plajei şi perisipul Mamaia (8km);

Aşezarea antică s-a format pe mica peninsulă care ocroteşte golful Tomis, dar treptat s-a extins spre vest şi nord-vest. Cetatea Tomis a fost întemeiată de coloniştii veniţi din Milet, în sec. al VIII-VI î. Hr.

Aşezarea a avut o istorie lungă şi frământată. Perioada cea mai înfloritoare începe în sec. al III-lea î. Hr. Tomisul e ocupat de romani în fruntea cărora se afla Terentius Varro Lucullus în anii 72-71 î. Hr. După instalarea stăpânirii romane Tomisul cunoaşte o nouă perioadă de înflorire devenind centrul politic al comunităţi aşezărilor pontice. Aici şi-a trăit ultima parte a vieţii marele poet roman Publius Ovidius Naso, exilat pe aceste meleaguri de către împăratul Augustus

Tomisul cunoaşte o mare înflorire economică şi culturală în sec. al II-lea î. Hr. ajungând cel mai mare port de pe ţărmul vestic al Pontului Euxin.

In urma asaltului valului de popoare migratoare din sec. al III-lea d. Hr. oraşul rezistă cu mare greutate datorită puternicelor fortificaţii. Refăcută de către împăratul Diocleţian (284-305) cetatea Tomis devine capitala noii provincii Scythia.

In timpul împăratului Justinian (527-565) zidurile cetăţii sunt refăcute şi întărite încât vor rezista noului val al popoaerelor migratoare care asaltează Tomis în sec.al IV-VII-lea. Cetatea Tomisului va fi distrusă în anul 680 de avari şi bulgari.

In sec. al XI -lea portul Constanţa este folosit de către genovezii care construiesc primul far pe faleză.

După moartea lui Mircea cel Bătrân Constanţa intră în stăpânirea Imperiului Otoman când cunoaşte o perioadă de decădere. Portul îşi menţine activitatea la limite minime.

După proclamarea independenţei, in 1878, şi revenirea Dobrogei în hotarele României, Constanţa cunoaşte o evidentă înviorare economică şi culturală.

Sub conducerea ing. român Anghel Saligny se modernizează şi lărgeşte portul Constanţa, care devine principalul port maritim al ţării.

Populaţia oraşului a crescut de la 4530 locuitori în anul 1880 la 350476 locuitori în anul 1992 ajungând al II-lea oraş din ţara, după numărul de locuitori.
Legate de dinamica populaţiei, evoluţia funcţiilor economice ale oraşului Constanţa se caracterizează prin continuitate şi intensificarea funcţiei portuare.
Concomitent se intensifică activitatea comercială a oraşului şi apar primele obiective industriale, ca de exemplu fabrica de ambalaje metalice (1904), care generează zona industrială a oraşului cu primul ei nucleu spre vest. Din anul 1938, zona industrială se continuă de-a lungul căii ferate Constanţa - Bucureşti, până în apropiere de staţia Palas
In domeniul economic Constanţa este reprezentată prin portul Constanţa, Şantierul naval, Platforma Petrochimică Midia- Năvodari (Petromidia S.A.) şi alte inteprinderi de mai mică extindere a activităţii (Centrala electrică şi de termoficare - 1966, Inteprinderea de prelucrare a lemnului - 1967 (Fumimob.S.A., Tapimod S.A.), Fabrica de celuloză şi hârtie - 1959 (Palas S.A.), Inteprinderea integrata de lână (Tomistext S.A.), Inteprinderea de morărit şi panificaţie (Dobrogea S.A.), Fabrica de ulei - 1970 (Argus S.A.), Fabrica de bere - 1970 (Malbera S.A.), Inteprinderea de prefabricate (Conpref S.A. şi Smaco S.A.), Inteprinderea mecanică navală (Meconst S.A. - 1921), Inteprinderea Energia - 1921, Inteprinderea textilă Dobrogeana - 1937 ş.a.
Principalele ramuri ale industriei sunt: extracţia petrolului şi a gazelor naturale, industria alimentară, industria textilă, industria celulozei şi a hârtiei.
Activitatea economică este încă dominată de activitatea portuară. Prin portul Constanţa, extins şi modernizat după 1970, trece mai mult de jumătate din exportul ţării şi o mare parte din import. în acelaşi timp unul dintre cele mai importante porturi de tranzit pentru ţările Europei Centrale.

Modernizarea transporturilor se face simţită prin darea în folosinţă a liniei de tramvai la 18 august 1984.

In anul 1906 începe să se contureze funcţia balneară a oraşului, prin amenajarea primelor vile la Mamaia, apoi  Cazinoul (1936) şi Hotelul Rex (1938). După 1960 Mamaia îşi schimbă în totalitate înfăţişarea prin construirea amplelor complexe hoteliere ajungând la o capacitate de cazare de 19943 locuri.

Funcţia culturală a oraşului este exprimată prin numeroasele instituţii de cultură Universitatea OVIDIUS (1990), Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (1921), Universitatea Maritimă (1990), filiale ale Universităţii Româno-Amricane, Spiru Haret, Şaguna, Gaudeamus şi Dimitrie Cantemir.

In Constanţa funcţinează Teatrul Dramatic "Ovidiu", Opera, Teatrul "Fantazio", Teatrul de balet clasic şi contemporan "O1eg Danovski" (1991), Filarmonica Marea Neagră şi Teatrul de păpuşi "Elips".

Vocaţia artistică a oraşului Constanţa este pusă în evidenţă de numeroasele obiective turistice: Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, Muzeul de Artă, Muzeul de Artă Populară, Muzeul de Artă  "Ion Jalea", Muzeul Marinei Române, Muzeul Militar Central filiala Constanţa, Edificiul roman cu mozaic, Complexul muzeal de Ştiinţele naturii (Planetariul, Delfinariul, Microdelta, Acvariul ş.a.), ruinele Cetăţii Tomis, Moscheea Mare, Statuia lui Ovidiu, Bustul lui Mihai Eminescu etc.

Evoluţia teritorială a oraşului Constanţa la sfârşitul sec. al XIX lea şi în primele decenii ale sec.al XX lea este influenţată de construcţia căii ferate Cemavodă - Constanţa (1860), a podului peste Dunăre Feteşti - Cemavodă (1895) şi a portului Constanţa (1909). De la nucleul oraşului, situat până în 1878 în zona peninsulară, acesta s-a extins în zona continentală. In primele decenii ale sec. al XX lea oraşul Constanţa s-a extins tentacular de- a lungul celor trei căi de pătrundere dinspre Bucureşti, Medgidia şi Mangalia.

In perioada 1920-1944 oraşul cunoaşte o dezvoltare pe verticală în zona peninsulară şi o extindere pe orizontală în zona continentală prin unirea tentaculelor periferice cu satele apropiate Anadalchioi, Coiciu, Brătianu, Medeia,Viile Noi, Kilometru 5).


După al Il-lea război mondial oraşul Constanţa se dezvoltă prin  creşterea şi intensificarea traficului portuar, a transporturilor, a inteprinderilor industriale şi a activităţii balneoclimaterice.

miercuri, 3 iunie 2015

Reprezentanti ai Dobrogei - Papadima Ovidiu

Papadima, Ovidiu (1909-1996) s-a născut la Sinoe, comuna Mihai Viteazu, judetul Tulcea.

Urmează cursurile şcolii primare în Moldova în timpul refugiului (1917-1920), Liceul Aexandru. Papiu Ilarian din Targu Mureş (1920-1928) şi ale Facultatii de Litere şi Filosofie în cadrul Universitatii Bucureşti (1928-1931).

Fire ambiţioasă se perfecţionează în Germania, unde obţine doctoratul în filosofie (1938-1941), cu teza "Ideologia literară pozitivistă în literatura română a secolului XIX. începuturile" (1944).

După absolvirea facultăţii îşi dedică întreaga activitate studierii folclorului românesc realizând, o viziune românească asupra lumii. Funcţionează ca profesor de liceu (Oradea, Câmpulung- Muscel, Olteniţa), ca asistent universitar, la Facultatea de Romanistică şi Academia Comercială din Viena (1941-1942) şi Bucureşti (1942- 1949), apoi lucrează la Institutul de Istorie şi Teorie Literară al Academiei.

Colaborează la numeroase reviste, scrie poezii, studii şi monografii. A lăsat o operă considerabilă: "O viziune românească a lumii", "Anton Pann-cântece de lume", "Folclorul Bucureştilor" şi "Ipostaze ale iluminismului românesc" în domeniul folclorului. Contribuţiile sale biografice s-au axat pe monografiile despre: "Cezar Boliac", "lon Pilat", "Octavian Goga".

Pentru meritele sale obţine Premiul "I. Heliade Rădulescu" al Academiei Române  (1941), Premiul pentru critică literară al S.S.R. (1942) şi Premiul "B. P. Haşdeu" al Academiei Române

Reprezentanti ai Dobrogei - Ion Nicodim

Nicodim, Ion Născut, la 26 mai 1932, la Pietreni judeţul Constantaţa într-o familie de muncitori, cunoaşte o copilărie aspră.

Urmează o şcoală profesională, apoi cursurile Institutului de Arte plastice "Nicolae Grigorescu" obţinând bursa "Frederick şi Cecilia Cuţescu Storck". Intre 1965-1968, obţinând bursa Academiei Române, îşi continuă studiile la Roma.

Revenind în ţară se remarca prin participările sale la expoziţiile anuale ale Uniunii Artiştilor plastici şi expoziţile internaţionale deschise la Stockholm, Oslo, Helsinki, Praga, Sofia, Alexandria, Dijon, Budapesta, Moscova, Chicago. Pentru creaţiile sale artistul este distins cu numeroase premii naţionale şi internaţionale.

Alături de pictură, Ion Nicodim s-a remarcat ca un artist complex, grafician, muralist, sculptor şi artizan. Ca o împlinire a creaţiei sale este tapiseria murală "Cântarea omului" de 40 m2 expusă în Sala delegaţilor a Palatului Naţiunilor Unite din New York. De remarcat sunt şi tapiseriile lucrate pentru Muzeul de Artă al României, pentru Teatrul Naţional din Bucureşti.

 Lucrările sale pot fi admirate în colecţiile Muzeului de Artă al României, Muzeul de Artă modernă din Roma, Muzeul de Artă din Constanţa şi alte colecţii din ţară şi din străinătate.

In prezent trăieşte în Franţa unde s-a stabilit în anul 1979.

marți, 28 octombrie 2014

Marea Neagra

Marea Neagră, mărgineşte judeţul Constanţa spre est, are o suprafaţa de 462535 km2 (împreună cu Marea Azov sau 413488 km2 fără Marea Azov), este o mare de tip continental deschisă.

Oscilaţiile de nivel ale Mării Negre şi creşterea nivelului Oceanului Planetar cu aproximativ 4 m în ultimele 2 milenii s-au observat de-a lungul ţărmului (între Complexul lacustru Razim- Sinoe şi Vama Veche).

In dreptul ţărmului Marea Neagră coboară în trepte:

- prima treaptă situată la 180-200 m având o lăţime de circa 100-200 km;

- a II - a treaptă, povârnişul continental, are adâncimea cuprinsă între 180-200 m şi 1000-1500m, iar în interiorul marin se situează zona adâncă atingând valoarea maximă de 2211 m.

Marea Neagră are ţărmurile crestate, cu golfuri larg deschise, cu puţine peninsule (Crimeea) şi insule (Insula Şerpilor).

Salinitatea apei mării oscilează între 17% pe litoralul românesc, 18% în largul mării şi 22% la mari adâncimi. Această distribuţie a salinităţii împiedică pătrunderea oxigenului în straturi mai adânci încât sub pragul de 180 m nu pot trăi decât bacterii anaerobe.

Temperatura medie anuală a apelor Mării Negre în zona litoralului românesc este de 12,7°C, depăşind temperatura medie anuală a uscatului cu 1°C. La Constanţa s-au înregistrat cele mai ridicate temperaturi ale mării de 22,4°C (maxima înregistrată a fost de 28°C la 3 august 1960), iar cele mai scăzute temperaturi s-au înregistrat în luna februarie (2,9°C).

In Marea Neagră s-au identificat două tipuri de curenţi: curenţi de descărcare a apelor sărate din Marea Mediterană prin Bosfor în Marea Neagră şi invers, de transfer pe la suprafaţă a apelor mai puţin sărate din Marea Neagră spre Marea Mediterană (curenţi de compensaţie).

La suprafaţa Mării Negre, curenţii sunt ocazionali determinaţi de vântul de NE, dirijaţi în două inele pe lângă linia de ţărm. Cele mai numeroase forme de mişcare a apelor Mării Negre sunt valurile şi mareele (cu amplitutidini foarte mici pe litoralul românesc 8-12 cm).

Flora şi fauna se dezvoltă numai în stratul superior (până la 180 m adâncime). Se întâlnesc forme proprii ca familia sturionilor (morunul şi nisetrul), formele mediteraneene - scrumbia albastră, iar la gurile de vărsare ale fluviilor forme de apă dulce (gingirica).

Frecvent pot fi întâlnite forme interesante cum sunt calul de mare, pisica de mare, unele specii de delfin (porcul de mare), un mic rechin (câinele de mare) şi mai rar foca din Marea Neagră.

Flora este alcătuită din alge verzi, roşii şi brune şi se dezvoltă până la adâncimea de 75-80 m până unde pătrunde lumina soarelui.

Cercetătorii şi-au îndreptat atenţia spre cunoaşterea resurselor pe care le oferă apa Mării Negre - NaCl (86%), sulfaţi (7%), magneziu (3%) ş.a; varietatea biomasei, posibilitatea de valorificare a valurilor ş.a.

Platforma continentală oferă României posibilitatea de exploatare a hidrocarburilor (la 7 mai 1987 se obţin primele cantităţi de ţiţei, de la circa 60 km depărtare de ţărm).

Fluviul Dunarea

Fluviul Dunărea mărgineşte judeţul Constanţa pe latura vestică.

Spre Dunăre, Podişul Dobrogei coboară în trepte (terase de abraziune lacustră şi fluvială), cunoscute sub denumirea de: Prispa Dăienilor, Prispa Hârşovei sau platforma levantină.

între localităţile Vadu Oii şi Ostrov fluviul se desparte în două braţe Borcea în vest şi Dunăre în est. Apele Dunării sunt foarte puţin influenţate de afluenţii de pe teritoriul judeţului Constanţa.

Apele fluviului transportă o mare cantitate de aluviuni, iar panta fiind redusă în această zonă, au loc revărsări. Materialele transportate în suspensie depuse, formându-se ostroave bine consolidate.

In zona judeţului Constanţa Dunărea are o adâncime care variază de la 1,30 m la 23 m, permiţând navigaţia fluvială în tot timpul anului. Fluviul Dunărea şi Canalul Dunăre- Marea Neagră realizat, parţial pe traseul văii Carasu, are o lungime de 64 km, între Cernavodă şi Agigea are o adâncimea medie de 7,5 m şi este prevăzut cu două ecluze (la Cernavodă şi la Agigea).

luni, 27 octombrie 2014

Asezarile urbane din Judetul Constanta

In prezent populaţia judeţului Constanţa locueşte în municipii: Constanţa, Medgidia şi Mangalia, 8 oraşe, Basarabi, Cernavodă, Eforie, Hârşova, Năvodari, Negru Vodă, Ovidiu şi Techirghiol, 54 comune şi 189 sate.

Aşezările urbane sunt concentrate de-a lungul litoralului Mării Negre şi a Canalului Dunăre - Marea Neagră, excepţie făcând oraşul Hârşova, situat în Nord şi oraşul Negru Vodă, situat în sud.

Având în vedere mărimea oraşelor din judeţul Consanţa putem distinge, după recensământul din 1992, mai multe categorii: - un oraş mare, cu peste 350000 locuitori - Constanţa; - trei oraşe cu o populaţie cuprinsă între 25 şi 50000 locuitori -Medgidia, Mangalia şi Năvodari; - şapte oraşe mici cu o populaţie sub 25000 locuitori - Basarabi, Cernavodă, Eforie, Hârşova, Negru Vodă, Ovidiu şi Techirghol.

 Oraşele din judeţul Consatanţa prezintă fiecare trăsături dinstinctive. Prin funcţiile pe care le exercită, pot fi grupate astfel: - trei oraşe cu funcţi preponderent industriale; - un nod feroviar - Medgidia; - un port pe Canalul Poarta Albă -Midia-Năvodari; - un port pe Dunăre şi Canalul Dunăre Marea Neagră - Cernavodă; - trei oraşe cu funcţii balneare, din care: - un oraş cu o puternică industrie de construcţii de nave - Mangalia; - două oraşe cu funcţii de turism şi tratament balnear - Eforie şi Techirghiol; - două oraşe cu funcţii mixte, ambele porturi: - un port cu o capacitate indusrtială, situat pe axa rutieră Vadu Oii - Constanţa, la Dunăre - Hârşova; - al doilea port, cu capacităţi industriale, situat pe axa rutieră Tulcea - Constanţa, pe canalul Poarta Albă - Midia Năvodari - Ovidiu; - două oraşe cu funcţii preponderent agro-industriale: - un oraş situat în zona centrală a judeţului - Basarabi; - un oraş situat în zona de sud a judeţului-Negru Vodă;

Structura Populatiei Judetului Constanta

La rescensământul din 5 ianuarie 1992 majoritatea locuitorilor erau de naţionalitate română ~ 94,7 %, iar restul de 8,3 % erau de naţionalitate turcă, tătară, rusă, armeană. Prin alte naţionalităţi înţelegem: armeni, greci, evrei, bulgari, ucrainieni, sârbi, slovaci, polonezi, cehi.

Structura populaţiei pe grupe de vârste în urma recensământului din anul 1992 menţiona o scădere a populaţiei din grupele de vârstă 0-4 ani şi 5-19 ani, iar grupele de vârstă 20-39 de ani şi 40-49 de ani deţin încă o pondere importantă în populaţia judeţului.

De remarcat că populaţia Municipiului Constanţa se caracterizează printr-un procent foarte mare a populaţiei adulte (59,7%) în comparaţie cu populaţia judeţului (cca.49%). Această situaţie îşi are explicaţia în fluxul migrator din ultimile decenii, datorită dezvoltării funcţionale complecxe a Municipiului Constanţa.

La recensămîntul populaţiei din 1992, populaţia activă a judetului Constanţa totaliza 308500 de persoane (41,2%) din populaţia judeţului. O particularitate o constituie ponderea mai mare a populaţiei masculine în totalul populaţiei active (58%) şi o pondere ridicată a populaţiei tinere (grupele de vârstă 19 -29 ani reprezentau 38%, iar grupa între 30-49 de ani 46% din populaţia activă).

Industrializarea şi urbanizarea puternică au fost factorii principali care au dus la creşterea numerică a populaţiei active şi la transformări în structura acesteia. Populaţia activă a judetului Constanţa, până în anul 1966, era ocupată în principal în agricultură. Introducerea mecanizării în agricultură şi cooperativizarea forţată a acesteia a avut ca urmare directă eliberarea unui număr mare de agricultori, care sunt atraşi de sectorul industrial (în plină dezvoltare) şi sectorul serviciilor (construcţii şi transporturi).

In perioada 1966-1970 apar noi centre cu funcţii industriale: industria energiei electrice (Ovidiu, Constanţa), industria construcţiilor de maşini şi a prelucrării metalelor (Constanţa, Medgidia), industria chimica (Constanţa, Năvodari), industria celulozei şi hârtiei (Constanţa), industria textilă (Constanţa), industria materialelor de construcţie (Medgidia). începând cu anul 1960, activitatea de construcţii a fost determinată de volumul tot mai mare al consrucţiilor industriale, al lucrărilor de modernizare a litoralului balnear şi turistic (Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud şi Mangalia), de modernizare şi extindere a transporturilor, construcţii social-culturale etc.

Sectorul terţiar (al serviciilor) ocupă un loc din ce în ce mai important în cadrul populaţiei active extinzându-se gradul de servire a populaţiei şi extinderea funcţiei balneare şi turistice a litoralului. In anul 1992 judetul Constanţa se distinge printr-un procent superior mediei pe ţară.

După anul 1900 procentul de urbanizare cunoaşte o importantă creştere pe litoral, între Capul Midia şi Mangalia. Apare şi se dezvoltă oraşul Eforie, Techirghiol şi Mangalia. Alături de aceste oraşe vechi, Constanţa, Medgidia, Cernavodă şi Hârşova, In anul 1968 este declarat oraş Năvodari, iar în anul 1989, oraşele Basarabi, Negru Vodă şi Ovidiu.

La recensământul din 5 ianuarie 1992 populaţiei judeţului Constanţa trăia în mediul urban (68,58%) faţă de media pe ţară (54%). Privită sub aspect teritorial, structura pe medii de viaţă a populaţiei prezintă unele particularităţi. Astfel, concentrarea urbană’în zona litoralului deţine cea mai mare pondere (circa 60,98%), fiind urmată de zona Canalului Dunăre-Marea Neagră.

In schimb partea sudică şi sud vestică a judeţului are un caracter rural.